Bătălia uleiului se dă pe Bursă. De ce a dat Cătălin Chelu 10 milioane de euro pentru 36% din Argus Constanța?

Acțiunile producătorului de uleiuri vegetale Argus Constanța (UARG) au crescut cu 70% pe bursă în ultima săptămână, pe fondul luptei dintre SIF Oltenia și omul de afaceri Cătălin Chelu pentru preluarea companiei.

Numai ieri titlurile Argus au sărit cu 25% ajungând la un nou maxim din ultimii ani, de 4,375 lei/unitate care evaluează compania la 36,7 mil. euro. Cătălin Chelu, unul dintre cei mai mari investitori de pe Bursă, a plătit aproape 10 mil. euro ca să preia circa 36% din acțiuni, în timp ce SIF Oltenia (SIF5), care era anterior cel mai mare acționar, cu o participație de 22%, a venit cu 2,7 mil. euro ca să-și majoreze participația la circa 32%. Principalii câștigători au fost salariații și managerii companiei care dețineau acțiuni și care și le-au vândut acum pentru milioane de lei. Vasile Leu, fostul director general, a încasat 3 mil. euro pentru 11% din acțiuni.

Argus Constanța a atras atenția investitorilor de pe Bursa de la București pentru că este una dintre puținele companii cu capital românesc în creștere pe o piață în declin și unde jocurile sunt făcute de giganți multinaționali americani, francezi sau portughezi, spun specialiștii din industrie.

“Argus are o cotă bună de piață și este poziționată strategic la 5-6 kilometri de portul Constanța. De acolo uleiul poate pleca foarte ușor la export”, explică Viorel Zichil, președintele patronatului din industria uleiului, care este și director al Ulerom Vaslui, unul dintre cei mai mari producători de pe piața locală, deținut de omul de afaceri Adrian Porumboiu.

În primele opt luni ale anului trecut multinaționalele Bunge și Cargill, dar și Argus Constanța au acoperit mai mult de jumătate din volumul de ulei consumat în România, potrivit datelor companiei de cercetare de piață Gfk.

În volum piața locală a uleiului este evaluată la 200.000-210.000 de tone anual. Acum, producția este acoperită de zece fabrici, jumătate din câte aveau deschise porțile în urmă cu 20 de ani.

Multinaționalele fac jocurile pe piața uleiului

Fabrici de ulei mari precum cele din Timișoara, București, Oradea sau Iași s-au închis pe rând fie pentru că nu au mai rezistat presiunii competiției, fie că noii proprietari, companii multinaționale, au decis să reloce producția sau pentru că investitorii au decis să construiască ansambluri rezidențiale în locul unităților.

Acum în România mai produc ulei zece fabrici dintre care două unități sunt mici, alta în insolvență, iar din restul de șapte, patru sunt controlate de companii străine.

Astfel multinaționalele au ajuns să domine topul producătorilor de ulei în funcție de cifra de afaceri. Spre exemplu, americanii de la Bunge au derulat afaceri de 373 de milioane de euro anul trecut pe piața locală, de două ori mai mult decât toți ceilalți producători români la un loc. Totuși businessul multinaționalelor precum Bunge sau Cargill este împins în sus și de comerțul cu produse agroalimentare, având în vedere că cele două multinaționale sunt și mari case de comerț cu cereale. Anul trecut afacerile celor mai mari producători de ulei din România au avansat cu procente cuprinse între 20% și 60%, una dintre cele mai mari creșteri fiind cea înregistrată de Argus Constanța, ale cărui afaceri s-au majorat cu 59% la 51,7 milioane de euro.

Consum în scădere, dar multinaționale rămân interesate de piața românească

Aceste creșteri ale businessului producătorilor de ulei au venit în cea mai mare parte ca urmare a majorărilor de preț în condițiile în care anul trecut piața a scăzut cu 5%-10% în volum, potrivit datelor patronatului din industria uleiului.

“Este o evoluție normală având în vedere situația din prezent. Față de acum câțiva ani în țără sunt mai puțini consumatori. Este vorba de 2-3 milioane de români aflați în străinătate”, explică Zichil. În plus consumul intern a intrat pe o pantă descendentă și ca urmare a creșterilor de preț determinate de avansul costurilor cu materia primă.

“La ulei, circa 70% din cost este reprezentat de materia primă. În ultimul an prețul materiei prime s-a dublat, însă acest lucru nu s-a transpus în totalitate în prețul final la raft”, spune Zichil.

Impactul asupra prețului final se vede și pe bursele internaționale unde o tonă de ulei de floarea-soarelui se tranzacționează în medie cu 1.700 de dolari (1.198 de euro)/tonă , în creștere cu peste 50% față de acum un an, conform datelor FMI. Totuși, chiar dacă consumul este în scădere, companiile multinaționale se arată în continuare interesate de piața locală a uleiului. Cea mai recentă intrare pe această piață este cea a portughezilor de la Prio Foods, care au demarat recent producția de ulei în fabrica de la Lehliu Gară în condițiile în care până acum compania și-a concentrat operațiunile din România pe producția de biocombustibili.

“Știu de interesul pentru piața uleiului din România al unor mari companii americane care sunt deja prezente în Europa”, mai spune Viorel Zichil.

O explicație pentru acest interes al multinaționalelor ar putea fi că românii consumă în fiecare an peste zece litri de ulei/cap de locuitor, peste alte țări din regiune, potrivit datelor Gfk.