Textul, de acum clasic, al lui Friedrich Dűrrenmatt (premiera a avut loc în ianuarie 1956, pe scena Schauspielhaus din Zűrich) este din nou prezent în România. După Naționalul bucureștean și Bulandra, este acum rândul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj să monteze „Vizita bătrânei doamne”. Propunerea vine din partea directorului acestei instituții, regizorul Tompa Gabor, care își motivează astfel opțiunea: „Au trecut aproape 60 de ani de la scrierea piesei, dar ea nu și-a pierdut actualitatea. Fenomenul corupției continuă să funcționeze la scară globală. Iată de ce spectacolul încearcă să transmită ideea că răzbunarea lui Claire Zachanassian nu se îndreaptă atât către Alfred Ill, cel care a părăsit-o odinioară, ci vizează, mai degrabă, întreaga comunitate înglodată în mediocritatea provincială; o comunitate care reiterează clișeele etice dictate de spiritul de turmă și pătrunsă de aroganța demagogică a propriei integrități, coruptă și coruptibilă, în același timp, până în măduva oaselor.“
Cât privește modul de abordare a textului, regizorul a pornit chiar de la afirmația lui Dűrrenmatt după care piesa este o tragicomedie (singura, de altfel, din creația sa pe care o numește astfel !). „Și în ciuda faptului, spunea Tompa Gabor la conferința de presă, că în vremurile moderne tragedia nu mai este posibilă, în adâncul poveștilor grotești, cum este și aceasta, aproape fără excepție se ascunde sentimentul tragic. Societatea contemporană a îndreptat către o nouă matcă șuvoiul fluviului tragic așa încât, în ziua de azi, nu soarta individuală, ci însăși istoria este cea care își lichideză protagoniștii. Acest tragism îl interesează pe Dűrrenmatt și în cazul comediilor. Ca pe Shakespeare, de altfel, ale cărui comedii sunt străfulgerate de o cruzime ascunsă. ”
Cruzimea nu lipsește nici din montarea regizorului clujean. Dar este o cruzime abil disimulată de procesul lent, rafinat, dar ireversibil de dezumanizare și degradare a conștiințelor, de renunțarea la principii și de acceptare, în cele din urmă, a târgului tragic propus de Claire Zachanassian. Comunitatea onorabililor cetățeni din Gűllen involuează inexorabil de la entuziasmul euforic și solidar cu Albert Ill, din secvențele inițiale, la ticăloșia din scena finală. Pașnicii concitadini, cu gândul la miliardul promis de Bătrâna Doamnă, devin fiare sângeroase, care nu se dau în lături de la uciderea celui pe care îl adulaseră. Soluția regizorală care marchează această traiectorie morală este fără niciun echivoc: la adunarea publică unde avea să se decidă soarta lui Ill, toate notabilitățile orașului apar în balconul primăriei, ca într-un ritual păgân, mascate în animale de pradă, „animale care pot fi vânate – cum explica Tompa Gabor – și care au devenit ele însele vânători “.
Colaboratori: o echipă de elită
În realizarea spectacolului, regizorul Tompa Gabor s-a înconjurat de o echipă de colaboratori de elită. Astfel, scenografia, a cărei simplitate se dovedește funcțională pentru ritmul alert al reprezentației, este semnată de Helmuth Stűrmer, pe a cărui carte de vizită figurează reprezentații realizate în ultimii ani la Théatre de la Ville din Paris, Deutsches Schauspielhaus din Hamburg, la operele din Karlsruhe și Bonn, la Royal Shakespeare Company, dar și la Naționalele din Cluj și Craiova.
Coloana sonoră aparține unui compozitor care revine de fiecare dată în România cu mare bucurie – Vasile Șirli. Din anul 1990, el este directorul muzical al Disneyland Paris, pentru care a compus muzică originală, a produs și a făcut aranjamentul muzical pentru numeroase spectacole. Cum a gândit Șirli „Vizita bătrânei doamne” ? Iată ce ne-a declarat: „Muzica acestui spectacol reprezintă percepția mea față de ceea ce înseamnă lumea anilor ’50, valabilă perfect și astăzi. Conceptul spectacolului m-a aruncat într-o lume pe care o uitasem și care capătă acum o nouă valoare“.
Coregrafia este semnată de Johanna Bodor, membră a trupei Baletului din Gyor, iar măștile de Ilona Varga- Jaro, colaborator apropiat al regizorului Vlad Mugur în perioada 1996-2000.
În fine, dar nu în ultimul rând, alături de excelenta și numeroasa distribuție a Teatrului Maghiar, în spectacol a fost invitată pentru a interpreta rolul titular Magda Stief, angajată a acestui colectiv artistic până în anul 1971, când, împreună cu soțul ei, regizorul Vlad Mugur, a emigrat în Germania. Din 2007, Magda Stief este Membru Onorific al Teatrului Maghiar de Stat Cluj.
Second hand – criteriu estetic
Un cuvânt special se cuvine rostit despre costumele acestui spectacol cu nu mai puțin de 28 de interpreți! Performanța de a îmbrăca interesant și expresiv personajele aparține Carmencitei Brojboiu, care ne-a făcut o dezvăluire inedită: „Lucrând la spectacol și discutând despre comunitatea din Gullen, prima idee a fost aceea că vorbim despre o societate second-hand. Când am văzut decorul lui Stűrmer această idee mi-a fost întărită. Iată de ce, înainte de Crăciun, m-am gândit să umblu prin magazinele Clujului în căutare de haine care să ilustreze această idee. Nu am avut mult de căutat; doar am traversat strada și mi-am petrecut mai multe zile în second-handul din colț. Așa am adunat mormane de „personaje“ la un preț incredibil. Sunt haine bune, de stofă, chiar unicat. Mă cunoșteau fetele de acolo și căutam în saci, făcând naveta între teatru și magazin. Aveam în minte actorii-personaje și am ales hainele pe măsura fiecăruia, astfel încât nu a fost nevoie decât de puțin retușuri.“
Un element interesant în alcătuirea costumelor îl constituie confecționarea încălțămintei galbene a personajelor (cunoscuta metaforă a lui Dűrrenmatt, care marchează simbolic începutul trădării, momentul în care membrii comunității acceptă compromisul, implicit propunerea Bătrânei Doamne de a-l asasina pe Alfred Ill). Ei bine, o cizmărie din Cluj a adunat într-un timp record toată pielea galbenă din oraș pentru a realiza pantofii interpreților.
„Vizita bătrânei doamne” este, fără îndoială, un spectacol tulburător, de echipă orchestrată magistral de regizorul Tompa Gabor care, zâmbind amar, pare a ne spune complice: „Dűrrenmatt – contemporanul nostru!“