BCR, cea mai mare bancă locală după active, a hotărât să anuleze actele adiționale izvorâte din Ordonanța 50 pentru modificarea contractelor de credit încheiate până în iunie 2010, dar care au intrat în vigoare fără să fie semnate de către clienți. Aceștia vor reveni la dobânda de referință internă a băncii, care va fi însă revizuită la fiecare șase luni în funcție de fluctuațiile indicilor pieței monetare (Robor sau Euribor).
“Decizia băncii a vizat evitarea interpretărilor contradictorii cu privire la structura de costuri aferentă contractelor de credit convenite de comun acord de către bancă și clienți la momentul semnării contractului”, au declarat reprezentanții băncii.
BCR a decis să revină la dobânda internă de referință pentru a evita conflictele cu clienții care nu au semnat actele adiționale având în vedere că resetarea dobânzilor variabile prin trecerea la indicatori transparenți a fost principala cauză a conflictului izbucnit între clienți și bancheri în vara anului trecut, conflict care a culminat cu intentarea mai multor procese colective împotriva băncilor.
Clienții spuneau la momentul respectiv că băncile le impun marje de dobândă prea mari, în timp ce bancherii susțineau că ordonanța nu vizează ieftinirea împrumuturilor, ci doar transparentizarea condițiilor de cost.În trecut, băncile au practicat dobânzi de referință mult peste indicatorii pieței monetare pentru a afișa marje de dobândă cât mai mici. Odată cu trecerea la indicatori transparenți aceste marje au crescut astfel încât costul total al creditului să rămână neschimbat.
În cazul BCR, prin revenirea la indicatorul de referință intern, marja de dobândă rămâne cea prevăzută în contractele inițiale. Totodată, valoarea totală a comisioanelor rămâne neschimbată față de momentul iunie 2010, “taxa de urmărire risc”, interzisă de Ordonanța 50, fiind inclusă în comisionul lunar de administrare.
Între 1 și 1,5 milioane de clienți BCR sunt în situația de a nu fi semnat actele adiționale, potrivit unor estimări ale ZF bazate pe numărul total de contracte de credite de retail existente în iunie 2010 și a cotei de piață a BCR. La jumătatea anului trecut pe piață existau 7,7 milioane de astfel de contracte, iar pentru 90% dintre aceste acte adiționale au fost acceptate tacit.
Legea de transpunere a Ordonanței 50, adoptată de deputați la sfârșitul anului trecut, a eliminat aplicativitatea asupra creditelor în derulare, cu excepția prevederilor privind limitarea comisionului de rambursare anticipată. Legea prevede că în cazul actelor adiționale nesemnate de clienți contractul se consideră modificat, dar oferă un răgaz de 60 de zile celor două părți (client sau bancă) pentru a se răzgândi. Termenul de 60 de zile expiră pe 3 martie.
Anterior, judecătorii de la Curtea Constituțională au precizat, într-o decizie referitoare la obiecția de neconstituționalitate a legii pentru transpunerea Ordonanței 50, că bancherii trebuie să aibă acceptul clienților pentru a putea renunța la actele adiționale acceptate tacit. Reprezentanții BCR spun însă că precizarea judecătorilor nu poate fi interpretată ca o normă de aplicare a legii, în condițiile în care Curtea nu ar avea altă atribuție în afară de a se pronunța vizavi de constituționalitatea unei legi.
BCR este prima instituție de credit care denunță actele adiționale care nu au fost semnate de clienți, în celelalte cazuri bancherii preferând să păstreze actele adiționale din rațiuni care țin de costuri. Doar Raiffeisen și CEC au anunțat public că nu vor denunța actele adiționale, precizând că vor accepta cererile clienților pentru revenirea la contractele inițiale.