“Unde a disparut arta insultei?” se intreaba ziaristul german Josef Joffe, intr-o tableta din revista Time. El comenteaza ca pe un semn al lipsei de elocinta a vremurilor moderne interventia din parlamentul european, de saptamana trecuta, a presedintelui UE, Silvio Berlusconi.
Lady Astor i-a spus odata lui Winston Churchill: “daca as fi sotia dumitale, ti-as pune otrava in cafea”. Churchill nu a cerut scuze publice si nici nu a deschis un dosar al drepturilor omului. Doar a dat o contrareplica: “Iar daca eu as fi sotul dumitale, as bea-o”. Dar astazi, comenteaza ziaristul german, dupa ce ca avem insulte lipsite de arta, si reactiile sunt pe masura: de revolta serioasa.#leadend# Ziaristul noteaza ca, din pacate, lipsa de inspiratie si elocinta a unor oamenil politici moderni nu stie unde sa se opreasca. “Nu mai traim in epoca lui Churchill, ci in era post -Auschwitz”. Astfel, in catalogul epitetelor, “nazist” ocupa un loc de frunte, neglijand memoria celor 55 de milioane de victime ale celui de-al doilea razboi mondial”, spune Joffe. El povesteste incidentul din 2 iulie, din Parlamentul European, cand, Martin Schulz, parlamentar german a intrat in disputa cu Berlusconi, dupa ce i-a spus presedintelui UE ca a dat legea imunitatii pentru a se proteja fata de acuzatiile de mita. “Exista cineva in Italia, care turneaza un film despre lagarele naziste de concentrare. V-as sugera rolul unui Kapo. Vi s-ar potrivi perfect”, i-a raspuns Berlusconi. O iesire verbala la care nu a ras nimeni. Surprinzatoare este explicatia data de primul ministru italian, dupa ce Gerhard Schroder a cerut scuze publice: “Nu am formulat scuze, ci mi-am exprimat tristetea pentru ca am facut de fapt un compliment, care a fost prost interpretat”. Ziaristul german observa ca apelativul “nazist” s-a devalorizat la fel ca si indignarea morala. El aminteste ca nimeni nu a apostrofat-o anul trecut pe Herta Daubler-Gmelin, ministrul german al Justitiei, care l-a comparat pe George W. Bush cu Hitler. Iata acum, Silvio Berlusconi a lansat o arma verbala de distrugere in masa, care, previzibil i-a explodat in fata. In Europa de astazi nu mai sunt acceptate discursurile antisemite, spune comentatorul german, care aminteste o iesire magistrala a legendarului Benjamin Disraeli, provocat in parlamentul britanic de un antisemit: “Da, sunt evreu, si, pe vremea cand stramosii gentlemanilor erau niste brute salbatice, pe o insula necunoscuta, stramosii mei erau preoti in templul lui Solomon”. Josef Joffe observa ca  poantele antisemite nu au viitor si sugereaza politicienilor europeni lipsiti de spirit sa imprumute din patrimoniul de peste ocean. El citeaza pe congressman-ul Thomas Brackett Reed, care la 1900, a inchis fara replica discutia cu doi rivali, spunandu-le: “de cate ori deschideti gura, saraciti depozitul de inteligenta al umanitati”. Totusi, ca si cum ar fi o cauza pierduta, conchide ca Churchill, Disraeli si Reed sunt morti la fel ca si arta insultei.