Un frison strabate asistenta ingramadita in sala gri, de beton: “Vine, vine!”.
Dar nu, nu inca! Corul intoneaza imnul martial al Forza Italia si fragmente din Verdi. In fine apare, cu mai bine de o ora intarziere. Multimea exulta. Se produce o ingramadeala de nedescris pe masura ce el se apropie de scena. Se instaleaza in fata unui decor celest si spectacolul incepe. Formule asasine, indreptate impotriva rivalilor sai de centru stanga: “oameni buni de nimic dar capabili de orice!” La fel este si justitia care il cerceteaza, la Milano, pentru coruperea unor magistrati. Lungi tirade pasionale. Glume care smulg hohote de ras. “Il Cavaliere” are in ochii asistentei statura unui erou mitologic. O buna parte din succes ii vine de aici. O alta din averea sa imensa socotita la peste 10 miliarde de euro. Astfel il descrie jurnalistul Michel Audetat de la L’Hebdo intalnirea dintre Silvio Berlusconi si simpatizanti sai la Bari, in timpul campaniei electorale din 2001.
Ascensiunea politica
In 2001, Silvio Berlusconi a castigat alegerile cu o coalitie, “Casa Libertatii” din care face parte si partidul extremist al lui Umberto Bossi, Liga Nordului. Formula a ingrozit Europa. Ministrii de externe ai Belgiei si Frantei au cerut sanctionarea Italiei asa cum s-a intamplat cu Austria, la venirea la putere a extremistului Jorg Haider. Dar italienilor – cei mai proeuropeni dintre europeni – nu le-a pasat. Italia era la picioarele lui Berlusconi. Silvio Berlusconi ajunge sef al Consiliului de ministri. Din aceasta pozitie obtine controlul asupra postului public de televiziune “Rai Uno”. Comisia Europeana este infuriata si-i cere sa-si vanda cele trei posturi private de televiziune pe care le controleaza. Berlusconi promite ca-si va rezolva conflictul de interese dar nu o face. Presa europeana este furibunda. Sobrul satamanal “The Economist” ii dedica coperta si il declara “inapt” (“unfit”) sa guverneze. Cotidianul francez “Liberation” trage un semnal de alarma in limba lui Dante: “E pericoloso!” Mass-media italiana cu exceptia cotidianului la Repubblica (proprietate a rivalului sau Carlo de Benedetti) si a Corriere della Sera tace: Berlusconi controleaza cvasitotal mass-media electronica din Italia. La 1 iulie, curent, Italia va prelua presedintia semestriala a Uniunii Europene iar Berlusconi va deveni automat seful UE. Berlusconi devine un caz european.
Afacerea SME
Cazul in care Silvio Berlusconi este acuzat de coruperea unor magistrati este judecat de magistratura din Milano. Dupa trei ani de audieri, procesul este aproape de final. In 1985, SME era o importanta societate agro-alimentara, proprietate a IRI un gigant industrial, (astazi disparut prin vanzari succesive) condus de Romano Prodi, actualul sef al Comisiei Europene. In 1985, IRI decide sa vanda SEM grupului CIR, proprietate a lui Carlo De Benedetti (un alt mare magnat italian, proprietar, printre altele, al cotidianului Repubblica, al saptamanalului Espresso si al mai multor publicatii locale). Dar tranzactia este anulata de justitie din cauza unei oferte concurente a lui Silvio Berlusconi, pe atunci doar un prosper oameni de afaceri, presedinte al grupului mediatic Fininvest (care detine trei posturi particulare de televiziune, o casa de editura). Benedetti se simte lezat si se plange justitiei. Magistratura, care a inceput o ancheta, decide sa-l trimita in judecata pe Silvio Berlusconi si pe un foarte apropiat colaborator al sau, Cesare Previti. Potrivit magistratilor, Berlusconi a mituit mai multi magistrati pentru a anula tranzactia. Cu doua saptamani in urma, Previti (fost ministru in primul guvern Berlusconi – 1994 – si fost avocat al actualului sef al guvernului italian) a fost condamnat la 11 ani de inchisoare. In prima sa aparitie la bara, in acest caz, (pe 5 mai), Berlusconi l-a acuzat pe Romano Prodi ca este implicat in cazul SME – numai ca justitia a stabilit, anul trecut ,ca el nu are nimic de-a face cu acest caz. La a doua infatisare, Berlusconi a lipsit motivand ca are “un dejun de lucru” cu seful guvernului luxemburghez. Numai ca presa a remarcat jena cu care Berlusconi a fost primit in Luxemburg – pentru ca intalnirea nu fusese dinainte stabilita. Berlusconi a ales sa tergiverseze lucrurile si asteapta prescriptia care va veni peste 2 ani. Intre timp, el si-a asigurat imunitatea, impunand in Parlament o lege care asigura imunitate, pe timpul mandatului, primilor cinci demnitari in stat. Scandalul a fost imens, intrucat toata lumea stie ca aceasta lege are un singur beneficiar – Brelusconi – dar seful guvernului nu s-a lasat pana nu a impus-o. In Italia imunitatea demnitarilor a fost anulata, in anii ’90, odata cu debutul operatiunii “Cu mainile curate” – in cadrul careia mai multi sefi ai mafiei dar si inalti demnitari au fost condamnati la pedepse grele cu inchisoare.
Berlusconi si presa
Berlusconi controleaza trei posturi private televiziune si, indirect, dat fiind calitatea pe care o are televiziunea publica. De aceea nu este de mirare ca stirile negative despre sefului Guvernului sunt destul de rare. Corriere della Sera, ziar independent, care l-a criticat in repetate randuri, a trebuit sa plateasca. La sfarsitul lui mai, directorul publicatiei Fruccio De Bortoli si-a dat demisia si toata lumea afirma ca a facut-o la presiunile lui Berlusconi. Jurnalistii publicatiei au intrat in greva de o zi iar alte publicatii din Italia i-au urmat, o saptamana mai tarziu. In Europa presa se intreaba ce se va intampla cand Berlusconi va ajunge seful UE. Intr-un editorial intitulat “Cazul Berlusconi”, Le Monde conchide: “In acest moment al istoriei sale Europa – care datoreaza mult Italiei – ar fi putut sa vizeze sa fie condusa de un lider cu o moralitate fara pata. Nu va fi cazul!”
“Berluscona Nostra”
Marco Travaglio jurnalist la La Repubblica si Elio Veltri, deputat de stanga ales pe lista “Maslinului” au scris, in 1992 o carte care a avut un succes nebun in Italia. “Mirosul banilor”, o carte de ancheta referitoare la “originea si misterul bogatiei lui Berlusconi”, contine un interviu cu judecatorul Paolo Borsellino in care magistratul evoca raporturile sefului guvernului cu Mafia siciliana si rolul acesteia in nasterea partidului sau Forza Italia (1993) pe care magistratul o numeste, folosind un joc de cuvinte “Berluscona Nostra”. Borsellino a fost asasinat doua luni mai tarziu de catre Mafia.