Un roman proaspăt apărut (25
februarie 2010, Ed. Des Equateurs), care a inceput să facă valuri,
“Cum am lichidat secolul” (Comment j’ai liquidé le si’cle),
analizează fără pic de ingăduință lumea marilor finanțe mondiale și
ficționalizează o situație pe cât de inspăimântătoare, pe atât de
verosimilă: grupul Bilderberg, amenințat de marșul triumfal spre
supremație economică al Chinei, se hotărăște să-și saboteze
propriul sistem bancar și să distrugă capitalismul, așa cum il
știam.
Autoarea volumului știe foarte
bine despre ce vorbește. A venit din interiorul sistemului pe care
il descrie și, in plus, are experiența persuasiunii literare și a
scrisului “pe gustul publicului”, câtă vreme a produs deja un roman
“chick lit” – “Une fille dans la ville” – care s-a bucurat de un
succes notabil. Inteligentă și hârșită la școala aventurii (a fost
campioană națională la snowboard), Flore Vasseur este absolventă a
Institutului de Studii Politice din Grenoble. La 25 de ani a plecat
la New York, unde și-a intemeiat prima sa societate de marketing.
Ulterior, s-a intors la Paris, unde a făcut numeroase studii pentru
grupuri internaționale și agenții de publicitate, in calitate de
“trend hunter” și de analist al piețelor mondiale emergente. Al
doilea roman al său, “Cum am lichidat…”, nu se joacă cu vorbele și
trage un serios semnal de alarmă: punând in operă background-ul
autoarei, imaginează o situație de criză planetară maximă, și
descrie cu lux de amănunte, necruțător până la obrăznicie, lumea
paranoiei bancare americane, culisele marii finanțe și bascularea
puterii mondiale către China.
Iată un fragment din roman,
capabil să ne familiarizeze cu tonul autoarei și cu maniera in care
autopsiază oligarhia mondială: “Planeta este un joc de Monopoly,
intreprinderile – un morman de sigle, angajații – niște spadasini
ai marelui capital. Lumea trudește pentru noi. Noi nu apărem
niciodată. Noi, bancherii, trăim prin pârghii, mereu inglodați in
datorii. N-am călcat vreodată intr-o intreprindere, locul ăla unde
trăiesc nevoiașii. Cei mai răi tâlhari sunt exact ca mine.
Finanțează lupta impotriva malariei, clădesc școli in Africa,
investesc in energia eoliană, il ascultă pe Bono ca pe Messia, și
vor să dea mâna cu Angelina Jolie. Caută mântuirea prin artă și
investesc in toate fleacurile. Sunt un copil al fascismului
occidental. Vreau să apăs pe tasta ESCAPE.”
In roman, vorbele acestea ii
aparțin lui Pierre, fiul genial al unui instalator din
Clermont-Ferrand, care s-a refugiat in matematici ca să uite de
traumele unei copilării nefericite. Incet-incet, sărmanul tânăr
devine sărmanul politehnist, apoi trader super-bogat (cu o avere de
40 de milioane de dolari intr-un cont in insulele Cayman), rege al
bursei și creator al unor programe de calcul sistemic care aduc
patronilor săi sume de ordinul miliardelor. Viața lui afectivă
este, insă, un dezastru, singura lui relație cunoscută fiind aceea
cu o tandră și hazoasă prostituată de lux.
Cum lui Pierre i se duce buhul
că este hipertalentat in materie de soft-uri financiare, el (acum
in vârstă de 37 de ani) ajunge să fie chemat la New York de către
misterioasa doamnă Krudson. Acesta este punctul in care lucrurile
incep să fiarbă și in care tensiunea de thriller urcă la cote
insuportabile. Ne aflăm intr-o zi de primăvară a anului 2009, când
The Big Apple e răvășit de criza subprimelor. Din penthouse-ul său
de deasupa Manhattan-ului, doamna Krudson, in vârstă de circa 80 de
ani (și țintuită intr-un scaun cu rotile din pricina unui diabet
care ii roade trupul), conduce, literalmente lumea. Ea a intemeiat,
in anii 50, grupul Bilderberg, pe care și acum il controlează cu o
mână de fier. La rândul lui, Bilderberg, alcătuit din circa o sută
de persoane, reprezintă elita mondială a afacerilor, armatei,
presei și iși dictează irepresibil voința și obiectivele șefilor de
stat ai planetei. Nimeni nu poate rezista doameni Krudson și
Bilderberg-ului, pentru că ei “au creat (și apoi le-au răspândit la
nivel universal ) creditele, publicitatea și mass media, adică cei
trei stâlpi ai unui sistem de dominație totalitar. Un sistem care
promite libertatea individuală. Dar care organizează confuzia intre
fericire și consum, ca să tâmpească ireversibil
mulțimile.”
In momentul in care Pierre,
mercenarul post-modern, ajunge in antecamera ei, doamna Krudson ii
inmânează un stick USB, care conține un program capabil să distrugă
intreg sistemul financiar mondial; să distrugă ca să salveze ceea
ce mai poate fi salvat. Vom trece la o nouă etapă a
capitalismului?
In acest joc Monopoly care este viața modernă și in care elitele mondializate fac ce vor cu soarta națiunilor, Pierre rămâne suspendat in fața unei alegeri dramatice: SAVE sau ESCAPE?