Recentele discuții despre
prezumatele maladii ale președintelui nostru m-au dus cu gândul nu
doar la onestul buletin medical furnizat de medicii Casei Albe cu
privire la starea de sănătate a lui Obama, ci și, mai ales, la
numeroasele tăinuriri programatice ale fișelor de sănătate ale
altor președinți americani. E drept că acestea se petreceau, hăt,
in secolul trecut. Iar exemplul cel mai flagrant de contradicție
intre “a fi” și “a părea” l-a oferit, probabil, președintele John
Fitzgerald Kennedy. Cel căruia britanicul Jed Mercurio (un scriitor
de succes, scenarist și regizor pentru serialele “The Cardiac
Arrest”, “Bodies” – de două ori premiat cu BAFTA – sau “Grimleys”,
vezi foto 2) i-a dedicat anul trecut un roman, “An American
Adulterer”*, care a fost reeditat in ediție paper-back anul acesta
și care, tot acum, a cunoscut deja o versiune franceză, cu un titlu
schimbat intr-un mod delicios de atrăgător: “Viața sexuală a unui
american fără reproș”.
Intemeiat pe o vastă cercetare
de arhivă și situat, practic, la jumătatea drumului intre ficțiune
și document, volumul lui Mercurio ne povestește scurtul mandat al
celui de-al 35-lea președinte american (mai scurt decât “mandatul”
său de personaj de ficțiune, care a alimentat prozatori de la
Norman Mailer la Don DeLillo și care, iată, incă o face, la mai
bine de jumătate de veac după episodul Dallas 63). Teza cărții este
că JFK a performat un dublu joc, ale cărui strategii merită să
figureze in orice manual al inaltei ipocrizii de Stat. Deși incă
iși păstrează, in conștiința publică, imaginea fără cusur de tânăr
viguros și seducător, sportiv și plesnind de sănătate, atât fizic
cât și la cap, JFK suferea, ascuzându-le cu grație iconică, de
următoarele (apud Jed Mercurio): “maladia lui Addison,
hipotiroidie, reflux gastric, gastrită, ulcer al stomacului, colită
ulceroasă, prostatită, uretrită, infecții urinare cronice, infecții
cutanate, tasare a vertebrelor lombare, osteoporoză a acelorași
vertebre, osteoartrită a gâtului, colesterol crescut, rinită
alergică, sinuzită alergică și astm”. Și, de parcă n-ar fi fost de
ajuns, la acestea se adăuga cea mai supărătoare dintre toate: o
erotomanie cu aspecte patologice, delirantă. Deși știam că toții că
lui JFK ii plăceau femeile, aproape nimeni nu bănuia, spune
Mercurio, cât de nevrotică era această obsesie. Iar ca să și-o
ostoiască, președintele nu făcea niciun fel de nazuri, așa că iși
poftea in așternut tinere stagiare (ale căror fantome, reintrupate,
nu au incetat să bântuie prin Casa Albă, vezi Monica Lewinsky),
ziariste, actrițe, prostituate și… lista profesională ar putea
continua. Marea grijă a bărbatului John Fitzgerald era ca acestea
să rămână aventuri pasagere, one night stand-uri, care să nu
marcheze imaginea glorioasă a omului Kennedy, aceea de soț
indatoritor și de părinte tandru al propriilor copii, dar, mai
presus de orice, de părinte al națiunii americane, pe care se
simțea investit cu misiunea sacră de a o moderniza și a de a o
aduce in fruntea concertului planetar.
In ciuda asediului permanent al
slăbiciunilor sale, președintele iese mereu cu fruntea cu sus,
reușește să le depășească, public cu ințelepciune și să rămână atât
in inima americanilor, cât și in aceea a lui Jackie, soția aparent
perfectă, dar profund ambiguă in gesturile ei mai puțin cunoscute.
Povestea pe care ne-a propune Jed Mercurio se străduiește să ne
facă să uităm tot ce știam despre Kennedy, și să urmărim, cu ochi
hipnotizați, episodul Marilyn Monroe (foto 1), prietenia deșucheată
cu Frank Sinatra, relațiile cu J. Edgar Hoover, momentul Golful
Porcilor, cel al crizei rachetelor, dar și dedesubturile anchetelor
CIA, ca și culoarea rufelor murdare ale personalităților
hollywoodiene ori escapadele unui “serial” crai modern. După
fiecare moment de mare criză internă sau internațională prezentat
in carte, Jed Mercurio inserează, cu ghilimele, câte unul dintre
discursurile celebre ale președintelui, care ne amintesc simțul său
politic, curajul și puterea sa de a sfida cabalele. Și care, toate,
credibilizează un personaj a cărui parte de umbră ne apare absolut
halucinantă. Crimă de lez-președinte? Poate doar un semn lipsit de
ingăduință că și mai-marii acestei lumi sunt făcuți din oase,
nervi, carne, sânge și… altele. Inchipuiți-vi-l pe JFK stând pe
“tron” după ce a luat o supradoză de Lomotil ca să pună capăt unei
constipații nărăvașe și meditând de fapt, in poziția “Gânditorului”
lui Rodin, la felul cum să curme izbucnirea celui de-al Treilea
Război Mondial. E doar una dintre imaginile rispite in cartea lui
Mercurio.
*) Jed Mercurio, An American Adulterer, 354 p., Jonathan Cape