Cu câteva zile în urmă, unul dintre concertele programate la Ateneul Român în cadrul Festivalului „George Enescu” a fost „bruiat” de probele pe care le făceau sunetiștii Festivalului Folk You fix în Piața George Enescu, în fața Ateneului. Pianistul Murray Perahia a fost nevoit să suporte, pe parcursul concertului său, bubuiturile din boxele din piață. Acolo unde, firește, pianul său nu răzbătea. În loc de concert pentru pian și orchestră, spectatorii din sala Ateneului s-au văzut constrânși să „îngurgiteze” un cocteil de sunete nemiscibile și contradictorii. Cu siguranță, sunt oameni cărora le place atât muzica folk cât și muzica clasică. La fel de sigur este, însă, și faptul că nimeni nu ascultă cu plăcere folk cu o ureche și muzică clasică cu cealaltă, în același timp.
Una peste alta, haloimisul sonor de la Folk – You – Perahia îmi pare a fi emblematic pentru haosul românesc: toate lucrurile (chiar și puținele lucruri bune) sunt amestecate, într-o devălmășie descurajantă, confuzantă, dizgrațioasă. Ca și cum ai amesteca toate cele trei feluri de mâncare (chiar gustoase, fiecare în parte) în aceeași farfurie.
Dar nu este nimic în neregulă aici, s-ar putea spune: concertul lui Murray Perahia fusese programat cu mult timp în urmă, iar cei de la Folk You aveau și ei aprobare/ autorizație să-și facă probele de sunet la ora și în locul cu pricina. Toată lumea a avut dreptate. Hârtiile, semnăturile și ștampilele erau în bună regulă, numai muzicile se dădeau cap în cap ca doi berbeci bezmetici, într-un timp bezmetic, într-un oraș bezmetic dintr-o țară bezmetică, păstorită bezmetic de niște bezmetici.