Probabil una dintre editurile care publică cel mai constant literatură română, indiferent de gen – poezie, roman, critică -, este Paralela 45, care a și inițiat cu ani în urmă mai multe colecții. Îmi este greu să definesc diferențele dintre ele, deoarece toate publică scriitori români din aproape toate generațiile, toate genurile, inclusiv experimente. Între aceste colecții, cea mai căutată și de succes este „Biblioteca românească”. Iată și câteva dintre cele mai recente titluri.
Viorel Marineasa – Înainte și după (războiul rece). Proză scurtă și foarte scurtă.
Născut în 1944 în satul Țipari, judetul Timiș, absolvent Facultății de Filologie a Universității din Timisoara, la care avea sa ajunga dupa 1990 profesor de jurnalistică, fondator, redactor si conducător de reviste și edituri, Viorel Marineasa a publicat mai multe romane și volume de proză scurtă și e celebru pentru „bănățenismul” scrierilor sale.
Acestă recentă apariție, comentată de Ion Bogdan Lefter pe coperta a patra, nu se dezminte: „Întotdeauna mare povestitor de istorii mici, decupate grijuliu din realitatea înconjurătoare, Marineasa e un extraordinar portretist: «tabletele» sale descriu personaje si le rezuma destinele, pe un ton aparent naiv, punind – in fond – la bataie o gama extinsa de procedee narative, trucuri, sofisticarii. Rezulta biografii deopotriva vesele si impresionante, cutremuratoare pe alocuri.. Marele mester miniaturist capteaza totul in text, cu aer de «obiectivitate», de fapt compatimind alaturi de victimele sale si totodata amuzindu-se pe seama lor, caci, in versiunea Marineasa, «Comedia umana a Banatului» e de un haz nebun, sfâșietor…” Cartea, nu mai mare de 150 de pagini, se împarte în trei: „Să bei șampanie din pantoful secretarei lui Teohari Georgescu”, „Nema problema”, „Găluște cu prune pe ritmuri de Louis Armstrong”. Sub fiecare din aceste titluri se găsesc proze surprinzătoare și savuroase.
Mihai Dragolea – Proces de creponare cu păianjeni, zmeură și ceață. Roman
Născut în 1955 în Petrosani, Mihai Dragolea a absolvit Facultatea de Litere a Universitatii din Cluj, a fost redactor si membru al revistei Echinox, profesor si redactor la TVR Cluj. Prozator, critic literar si eseist, a publicat mai multe romane și volume de critică.
Probabil oricărui cititor îi este greu să-și imagineze un „roman de nici 70 de pagini! Iată că se poate, iar autorul lui nici măcar nu este la prima ispravă de aceste fel. Și pe el îl prezintă tot Ion Bogdan Lefter: „Cehovian si caragialian in reteta proprie, observator atent al realitatii din jur, cu ochi in acelasi timp tandru si necrutator, atras mai ales de varietatea uimitoare a tipologiei umane, a mentalitatilor si moravurilor, a publicat din 1999 incoace patru culegeri de proze scurte si un microroman, la care-l adauga acum pe al doilea. Nimic spectaculos, la prima vedere: povestea unei «scurte intoarceri acasa» in Dominin, sat româno-săsesc, prilej de regasire a unui loc scapatat si de reamintire a trecutului, cu o intreaga pleiada de figuri, care de care mai derizorii. Tot intr-o autoironie diminuanta o tine si personajul narator, afisind, in pragul senectutii, o blinda resemnare.”
Liviu Georgescu – Ikebana. Poezie. Postfață de Dan Cristea
Liviu Georgescu nu are nevoie de prezentare, a scris mult și a publicat mult, inclusiv la această editură și chiar în această colecție. De astă dată, poeziile sunt însoțit de un admirabil scurt text crictic al lui Dan Cristea, care spune despre Liviu Georgescu că este „un poet dificil, mânuitor al unor armate de cuvinte rebele, care intră uneori în coliziune”, „un poet legat nu atât de teme, cât de cuvinte” și care percepe lumea ca pe o „continuă posibilitate”. Iată un poem „nostalgie”: „El canta la violetele galbene cum gambele ploii/ si linistita-i e mintea/ soarele e fix in cerul de cremene/ si cosasii au intrat in muncile toamnei/sunete stranii intra prin sticla/ si ne acopera cu florile dalbe/ pe patul de lemn/ fruntile au cazut smerite pe aripi de ingeri/ lanuri de grau si porumb sunt culcate/ de cosasii veacului/ coasele lor sunt clopote indepartate / rascolind vazduhul de aur.”