O dată la doi ani, arhitecții intră într-o competiție care își propune să ia pulsul breslei, să evalueze, să ierarhizeze. Artiștii-ingineri își aleg din mapele doldora proiectele preferate, întocmesc documentația solicitată și se prezintă în fața juriilor naționale de specialitate (este vorba despre mai multe jurii care deliberează simultan, câte unul pentru fiecare secțiune a concusului). Câștigătorii nu numai că sunt premiați, dar au și șansa ca lucrările lor să circule prin țară, să fie cunoscute / cunoscuți, primind, astfel, un cec în alb pentru demersurile viitoare.
În acest fel se organizează, începând din 1994, Bienala Națională de Arhitectură, cea mai importantă întrecere de profil din România, unul dintre cele mai prestigioase evenimente culturale desfășurate la nivel național. Edițiile de până acum au probat că premiile acordate constituie o certificare a valorii, fiind deosebit de semnificative pentru recunoașterea profesională a tuturor participanților: arhitecți cu drept de semnătură, urbaniști, arhitecți de interior, conductori arhitecți, designeri, scenografi, restauratori, istorici, critici de artă și arhitectură.
Nu altfel s-au derulat lucrurile în ediția 2014-2015 a Bienalei. Inaugurată la București în octombrie 2014, expoziția a ajuns la Cluj, după ce a poposit la Craiova și Sibiu. Ea cuprinde 170 de proiecte (selectate din peste 300 înscrise în competiție) aparținând unor autori din toate centrele universitare ale țării, cu învățământ de profil.
Reunite sub tema Dilemele și provocările spațiului arhitectural (România 2013-2014), proiectele care pot fi văzute și apreciate în sălile Muzeului de Artă Cluj-Napoca se încadrează în următoarele secțiuni: arhitectura locuinței, arhitectura dotărilor comunitare, tehnologie – inovație – sustenabilitate, arhitectura patrimoniului cultural, arhitectura spațiului public și publicații de arhitectură. Privitor la problematicile pe care creațiile selectate le suscită, comisarul bienalei, prof. dr. arh. Sergiu Nistor, sublinia relația complexă care îi reunește pe utilizatorii, finanțatorii și spectatorii proiectelor de arhitectură. Care ar fi, așadar, „dilemele” și „provocările” cu care aceștia se confruntă?
În esență, s-ar putea spune că este vorba tot despre horațianul Utile dulci citit în cheie contemporană, unde „utile” însemnă soluții ecologice, cu materiale performante tehnic, moderne, elegante și ușor de prelucrat, iar „dulci” – rezolvări spectaculoase, curajoase ca formulă, chiar șocante ca aspect arhitectural. Din simbioza celor două cerințe au rezultat proiecte de un rafinament remarcabil al soluțiilor, care, dacă nu ar avea atașate o documentație riguroasă, ne-ar duce cu gândul la o reunune a specialiștilor în SF.
„Bienala Națională de Arhitectură” interoghează prin discursul său expozițional atât în privința elementelor de evoluție a unui oraș, a unui cartier, a unei locuințe private, cât și în privința modalităților prin care se decid acțiunile privitoare la dezvoltarea tuturor acestora. Sunt întrebări la care lucrările încununate cu premiul întâi dau răspusuri pe măsură. Am reținut, așadar, Premiul Președintelui de Onoare al Bienalei, arh. Dan Sergiu Hanganu din Canada, atribuit unui proiect demn de orice manual intitulat CASA OM (vezi foto 1); ansamblul de locuințe din București (zona Polonă-Eminescu) – secțiunea arhitectura locuinței; amenajarea peisajului promenadei unui Mall din București –secțiunea spațiu public și urbanism; amenajarea unor spații balneare la Sovata – secțiunea arhitectura dotărilor comunitare; proiectul din domeniul arheologiei industriale având ca obiectiv amenajarea vechii uzine de apă de la Suceava în Centru de cultură – secțiunea arhitectura patrimoniului cultural (foto 4 ).
La vernisaj, sala a fost plină de studenții clujeni ai Facultății de arhitectură și urbanism din localitate. I-am întâlnit și a doua zi meditând în fața planșelor expuse pe simezele Muzeului de Artă și mi-am amintit cuvintele cu care unul dintre membrii juriului, prof. univ. arh. Mircea Ochinciuc, de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București și-a încheiat alocuțiunea: „expoziția este o lecție pentru cei ce vor să învețe meserie!”