Memento mori
Cancerul
Mai târziu, Jobs avea să speculeze că s-a îmbolnăvit de cancer din cauza anului istovitor pe care l-a trăit, începând cu 1997, la conducerea Apple și Pixar. Făcuse pietre la rinichi și se alesese cu alte afecțiuni tot fugind de la o companie la alta și întorcându-se acasă atât de epuizat, încât abia putea vorbi. “Probabil acela a fost momentul în care cancerul a început să se dezvolte, pentru că sistemul meu imunitar era destul de slăbit la vremea aceea”, spunea el.
Nu există nicio dovadă că epuizarea sau un sistem imunitar slăbit cauzează cancer. Totuși, problemele de la rinichi au condus, în mod indirect, la depistarea cancerului. În octombrie 2003 a dat, din întâmplare, peste un medic urolog care îl tratase în trecut și care i-a recomandat să facă o tomografie computerizată la rinichi și uretere. Trecuseră cinci ani de la ultima investigație. Noua tomografie nu a arătat nimic în neregulă la rinichi, dar a evidențiat o pată neagră pe pancreas, ceea ce l-a făcut pe medic să-i ceară să se programeze pentru un control la pancreas. Nu a făcut-o. Ca de obicei, era expert în ignorarea informațiilor pe care nu dorea să le proceseze. Dar doctorița a insistat. “Steve, este ceva cu adevărat important”, i-a spus după câteva zile. “Trebuie să o faci”.
Tonul vocii ei era suficient de imperativ pentru a-l determina să se conformeze. S-a dus la control într-o dimineață și, după analizarea tomografiei, doctorii s-au întâlnit cu el pentru a-i da vestea proastă că este vorba de o tumoare. Unul dintre ei chiar i-a sugerat să-și pună afacerile în ordine, un mod politicos de a spune că ar mai avea doar câteva luni de trăit. În seara aceea i-au făcut o biopsie prin introducerea unui endoscop pe gât, până la intestine, astfel încât să poată ajunge cu un ac la pancreas pentru a preleva câteva celule din tumoare. Powell își amintește că doctorii soțului ei au plâns de bucurie. S-a dovedit a fi o celulă insulară sau o tumoare neuroendocrină pancreatică, care este rară, dar crește mai încet și, din acest motiv, are mai multe șanse de a fi tratată cu succes. A avut noroc că tumoarea a fost depistată atât de devreme – ca rezultat secundar al unui control de rutină al rinichiului – astfel că putea fi extirpată chirurgical înainte să se răspândească definitiv.
Una dintre primele persoane pe care le-a sunat a fost Larry Brilliant, pe care îl cunoscuse la ashram în India. “Mai crezi în Dumnezeu?”, l-a întrebat Jobs. Brilliant a răspuns că da și au discutat despre numeroasele căi către Dumnezeu despre care le vorbise gurul hindus Neem Karoli Baba. Apoi Brilliant l-a întrebat pe Jobs ce s-a întâmplat. “Am cancer”, i-a răspuns Jobs.
Art Levinson, membru al consiliului director al Apple, prezida ședința consiliului propriei sale companii, Genentech, când i-a sunat telefonul și a văzut numele lui Jobs apărându-i pe ecran. În pauză, Levinson l-a sunat înapoi și a primit vestea despre tumoare. Avea unele cunoștințe despre biologia cancerului, iar firma sa producea medicamente anticancerigene, așa că i-a devenit sfătuitor. La fel și Andy Grove de la Intel, care se luptase și învinsese cancerul de prostată. Jobs l-a sunat în aceeași duminică, iar Grove a venit cu mașina acasă la Jobs, unde a rămas timp de două ore.
Spre groaza prietenilor și soției, Jobs a decis să nu facă operația pentru extirparea tumorii, care era singura soluție medicală certificată. “Chiar nu voiam să mă taie, așa că am vrut să văd dacă nu dau rezultate și alte lucruri”, mi-a spus el după câțiva ani, cu o undă de regret. A respectat mai ales o dietă vegetariană strictă, cu mari cantități de morcovi proaspeți și sucuri de fructe. La această dietă a adăugat acupunctura, un soi de leacuri din plante și, din când în când, alte câteva tratamente pe care le-a găsit pe internet sau din discuții cu oameni din țară, inclusiv cu un mediu. Un timp s-a aflat sub influența unui doctor care conducea o clinică de vindecare naturală din sudul Californiei și care încuraja folosirea ierburilor organice, curele de fructe, detoxifierea frecventă a intestinelor, hidroterapia și exprimarea tuturor sentimentelor negative.
“Nu era pregătit să-și deschidă trupul, asta constituia marea lui problemă”, povestește Powell. “Este greu să convingi pe cineva să facă asta”. Totuși, ea chiar a încercat. “Trupul există pentru a servi spiritul”, susținea ea. Prietenii l-au îndemnat insistent să facă operația și chimioterapie. “Steve a vorbit cu mine când încerca să se facă bine mâncând rahat de cal și rădăcini din rahat de cal și i-am spus că e nebun”, rememorează și Grove. Levinson îmi relatează că “stăruia în fiecare zi” pe lângă Jobs și i se părea “extraordinar de frustrant că, pur și simplu, nu mă puteam conecta cu el”. Aceste lupte aproape că le-au distrus prietenia. “Nu așa se tratează cancerul”, a inistat Levinson când Jobs i-a vorbit despre tratamentele sale pe bază de dietă. “Nu poți rezolva problema asta fără operație și fără s-o ataci cu chimicale toxice”. Chiar și nutriționistul Dean Ornish, un adevărat pionier în metode alternative și nutriționale de tratare a bolilor, a făcut o lungă plimbare cu Jobs și a insistat că, uneori, metodele convenționale sunt alegerea corectă. “Ai mare nevoie de operație”, i-a spus Ornish.
Încăpățânarea lui Jobs a durat nouă luni de zile de la diagnosticul din octombrie 2003. O parte a acestei încăpățânări era produsul laturii întunecate a felului în care distorsiona el realitatea. “Cred că Steve își dorește atât de mult ca lumea să fie într-un anumit fel, încât ajunge să decidă că este în acest fel, specula Levinson. “Uneori nu merge așa. Realitatea nu iartă”. Reversul capacității sale extraordinare de concentrare consta în înclinația teribilă de a filtra lucrurile cu care nu dorea să aibă de-a face. Această atitudine a condus la multe dintre marile lui realizări, dar putea și da greș. “Avea această capacitate de a ignora lucrurile pe care nu voia să le înfrunte”, explică Powell. “Pur și simplu așa e croit”. Fie că era vorba de probleme personale care țineau de familie și mariaj, sau de chestiuni profesionale tehnice ori de afaceri, de probleme de sănătate sau cancer, uneori Jobs pur și simplu nu se implica.
În trecut fusese recompensat pentru ceea ce soția lui numea “gândire magică” – convingerea că poate decide ca lucrurile să fie așa cum dorește el. Dar cancerul nu funcționează așa. Powell i-a recrutat pe toți cei care îi erau apropiați, inclusiv pe sora lui, Mona Simpson, pentru a încerca să-l convingă. În iulie 2004, o tomografie a arătat că tumoarea crescuse și, posibil, se extinsese. Acest lucru l-a obligat să înfrunte realitatea.
Jobs a suferit intervenția chirugicală sâmbătă, 31 iulie 2004, la Centrul Medical Universitar Stanford. Nu i s-a aplicat o “procedură Whipple” completă, prin care este extirpată o mare parte din stomac, intestine și pancreas. Doctorii au luat-o în considerare, dar au optat, în final, pentru o abordare mai puțin radicală, o procedură Whipple modificată prin care au extirpat doar un fragment din pancreas.
În ziua următoarea, Jobs a trimis angajaților săi un email, utilizându-și PowerBook-ul conectat la un dispozitiv AirPort Express din camera de spital, prin care și-a anunțat operația. I-a asigurat că tipul de cancer pancreatic de care suferea “reprezintă aproximativ 1% din cazurile totale de cancer diagnosticate anual și poate fi vindecat prin intervenție chirurgicală, dacă este diagnosticat la timp (al meu a fost)”. A spus că nu necesită chimioterapie sau radiere și că intenționează să revină la lucru în septembrie. “L-am rugat pe Tim Cook să răspundă, cât timp lipsesc, de operațiunile curente ale Apple, ca să nu ratăm ceva. Sunt sigur că pe unii dintre voi o să-i sun mult prea adesea în august și de-abia aștept să vă văd în septembrie”.
Un efect secundar al operației avea să devină o problemă pentru Jobs din cauza dietelor sale obsesive și obiceiurilor ciudate de a se purga și de a posti, pe care le avea încă din adolescență. Pentru că pancreasul produce enzimele care permit stomacului să digere mâncarea și să absoarbă nutrimente, extirparea unei părți din acest organ îngreunează obținerea unei cantități suficiente proteine. Pacienții sunt sfătuiți să se asigure că iau mese dese și că țin dietă, cu o mare varietate de proteine din carne și pește, precum și cu produse lactate integrale. Jobs nu făcuse niciodată așa ceva și nici nu ar fi făcut vreodată.
A stat în spital două săptămâni, iar apoi s-a luptat să-și recapete puterile. “Îmi amintesc că m-am întors acasă și că am stat în balansoarul acela”, mi-a spus el, arătându-mi un balansoar din sufragerie. “Nu aveam putere să merg. Mi-a luat o săptămână până să pot merge în jurul casei. M-am luptat să merg în parc, la câteva case depărtare, iar apoi mai departe și, în șase luni, aproape că mi-am recăpătat forțele.”
Din nefericire, cancerul se răspândise. În timpul operației, doctorii găsiseră trei metastaze la ficat. Dacă l-ar fi operat cu nouă luni înainte, l-ar fi putut prinde înainte de răspândire, deși nu vor fi niciodată siguri de lucrul acesta. Jobs a început chimioterapia, ceea ce i-a complicat și mai mult problemele nutriționale.
Ceremonia de absolvire de la Stanford
Jobs și-a ținut secretă lupta continuă cu cancerul – a spus tuturor că “s-a vindecat” – la fel cum a ținut secret diagnosticul în octombrie 2003. O astfel de discreție nu era surprinzătoare; era parte a naturii sale. Mai surprinzătoare a fost decizia de a vorbi foarte personal și în public despre diagnosticul său de cancer. Deși ținea rareori discursuri, cu excepția ocaziilor în care făcea prezentări de produse pe scenă, a acceptat invitația Universității Stanford de a susține alocuțiunea de deschidere la ceremonia de absolvire. Era într-o dispoziție contemplativă, după spaima provocată de cancer și împlinirea a șaizeci de ani.
Pentru a fi ajutat cu discursul, l-a sunat pe strălucitul scenarist Aaron Sorkin (Oameni de onoare, Viața la Casa Albă). Jobs i-a trimis câteva idei. “Asta a fost în februarie, după care nu am primit nicio veste de la el, așa că l-am țârâit din nou în aprilie și mi-a spus «O, sigur că da» și i-am mai trimis câteva idei”, povestea Jobs. “Când, în cele din urmă, l-am prins la telefon, îmi tot spunea «da, da», însă a venit începutul lui iunie și tot nu mi-a trimis nimic”.
Jobs a intrat în panică. Întotdeauna își făcuse propriile prezentări, dar niciodată nu ținuse un discurs la o ceremonie de absolvire. Într-o noapte a stat și a scris singur discursul, fără alt ajutor decât niște idei de la soția sa. Drept urmare, a ieșit o cuvântare foarte intimă și simplă, un produs perfect, pur și personal al lui Steve Jobs.
Alex Haley a spus odată că propoziția “Să vă spun o poveste” este cea mai bună modalitate de a începe un discurs. Nimeni nu se dă în vânt după prelegeri, dar tuturor le plac poveștile. Și tocmai aceasta a fost abordarea aleasă de Jobs. “Astăzi vă voi spune trei povești din viața mea”, a început el. “Asta este. Nu e mare lucru. Doar trei povești”.
Prima era despre abandonarea Colegiului Reed. “Am renunțat la orele obligatorii care nu mă interesau și am început să particip la cele care păreau mult mai interesante”. A doua era despre cum concedierea de la Apple s-a dovedit a fi benefică. “Greutatea succesului a fost înlocuită de lejeritatea unui nou început, când nu ești foarte sigur de nimic”. Studenții erau neobișnuit de atenți, în ciuda unui avion care zbura în cercuri pe cer cu un banner care îndemna la “reciclarea tuturor deșeurilor electronice”, iar cea de-a treia poveste i-a subjugat. Era despre diagnosticarea cu cancer și despre conștientizarea pe care i-a adus-o:
Înțelegerea faptului că voi muri curând este cel mai puternic instrument care mi-a fost dat vreodată pentru a mă ajuta să fac marile alegeri ale vieții. Pentru că aproape totul – toate speranțele deșarte, mândria, teama de rușine sau de eșec – pălește în fața morții, lăsând doar ce este cu adevărat important. A-ți aminti că vei muri este cea mai bună metodă pe care o cunosc pentru a evita capcana de a crede că ai ceva de pierdut. Ești deja gol. Nu ai niciun motiv să nu-ți urmezi inima.
Minimalismul inspirat al discursului i-a conferit simplitate, puritate și farmec. Căutați unde vreți, de la antologii la YouTube, și nu veți găsi un discurs mai bun pentru o ceremonie de absolvire. Poate că altele au fost mai importante, precum discursul lui George Marshall de la Harvard din 1947, când a anunțat un plan pentru reconstruirea Europei, dar niciunul nu a avut mai mult farmec.
Walter Isaacson – Steve Jobs – biografia autorizată, traducere din limba engleza de Mihaela Sofonea, Anda Sebeși, Dan Bălănescu. În curs de apariție la Editura Publica