Hans-Joachim Neumann, Henrik Eberle
A fost Hitler bolnav?
Diagnostic final
Meteor publishing
Traducere din limba germană de Catrina-Alexandra Ciornei.
Medici, psihologi și istorici au analizat, din diferite unghiuri, bolile, tulburările și presupusele perversiuni ale lui Hitler, căutând explicații pentru genocidele comise în timpul regimului național-socialist.
Cercetarea istorică, precum și cea medicală au trecut, de atunci, printr-o transformare radicală și îngăduie o nouă evaluare a biografiei medicale a dictatorului. Între timp, a devenit posibilă furnizarea unor argumente convingătoare privind acceptarea sau respingerea anumitor diagnostice. În acest scop, autorii au considerat necesar să urmeze calea științei și să semnaleze interpretările aberante, căci atât modelele de interpretare medicală, cât și cele istorice sunt influențate de stadiul de cunoaștere al științei, precum și de spiritul vremii.
Perspectiva asupra biografiei medicale a lui Hitler atinge, astfel, zone ale vieții sale private, precum și altele, mai înalte, politice. Cât de strâns s-a împletit privatul cu politicul, prin urmare ce anume a dat startul pentru construirea unei dictaturi, dezlănțuirea celui de-al Doilea Război Mondial și uciderea a milioane de oameni – rămâne un subiect extrem de controversat. Volumul de față este o contribuție constructivă, interdisciplinară, la acest proces de elucidare.
Rupert Butler
Instrumentele terorii lui Stalin
CEKA, OGPU, NKVD, KGB între 1917 și 1991
Meteor Publishing
Traducere din limba engelză de Mihai-Dan Pavelescu
O expunere accesibilă și competentă a istoriei oprimărilor poliției secrete sovietice, din 1917, până la dezintegrarea URSS-ului, cu portrete ale principalelor personaje și ale nenumăratelor victime. Relatări detaliate ale martorilor despre metodele brutale și nemiloase utilizate de CEKA, OGPU, NKVD, SMERȘ și KGB.
KGB-ul, devenit faimos în timpul Războiului Rece, a urmat unei succesiuni de servicii de securitate ale statului la fel de înfiorătoare, care au datat din primele zile ale Revoluției Ruse, precum CEKA, OGPU, NKVD și MVD.
Plasând metodele brutale ale lui Stalin într-un context istoric mai larg, Instrumentele terorii lui Stalin începe prin a descrie măsuri violente de securitate a statului la care au recurs țarii despotici încă de pe vremea lui Ivan cel Groaznic. Autorul examinează apoi CEKA, prima organizație postrevoluționară, acuzată de combaterea contrarevoluției, ale cărei metode au fost atât de nemiloase, încât guvernul bolșevic a desființat-o în anul 1922.
După ce a preluat conducerea Partidului Comunist în 1923, Stalin a folosit serviciile secrete pentru deportări în masă ale unor populații, ca și pentru epurările anilor 1930, când majoritatea rivalilor politici ai dictatorului sovietic au fost acuzați în faimoasele „procese‑spectacol”. Milioane de oameni au fost arestați, sfârșindu-și viețile în gulaguri (lagăre de muncă silnică), iar alții au fost executați. Teroarea poliției secrete a continuat și după al Doilea Război Mondial, când mii de cazaci și ruși albi care luptaseră de partea naziștilor au avut un destin similar. După decesul lui Stalin în 1953, ultima întrupare a poliției secrete sovietice, KGB-ul, a devenit o agenție pentru răspândirea influenței URSS-ului în toată lumea.
Cartea include peste 100 de fotografii cu personaje importante, evenimente-cheie și victime ale terorii poliției secrete sovietice.
Sergo Beria
Tatăl meu, Beria
În inima puterii staliniste
Meteor Publishing
Prefață și note de Françoise Thom. Traducere din limba engleză de Dan Criste.
Sergo Beria s-a născut în Georgia la 28 noiembrie 1924. Stalin – aflat în relații amicale cu mama lui – mergea des în vizită la Beria. La fel și Svetlana, fiica lui Stalin. După ce Lavrenti Beria, temutul comisar al poporului pentru afaceri interne și mâna dreaptă a lui Stalin, a fost executat, fiul său Sergo a fost arestat și apoi eliberat după un an și jumătate de detenție. Fiindu-i interzis să intre în Moscova și obligat să-și schimbe numele, el a continuat să lucreze pentru Hrușciov ca inginer expert în rachete, în vreme ce soția lui, o nepoată a lui Gorki, a rămas cu copiii la Moscova.
Françoise Thom este specialistă în istoria comunismului sovietic și predă la Sorbona. Cartea se bazează în mare parte pe discuții avute de ea cu autorul. Notele, care-i aparțin, alcătuiesc un amplu comentariu al mărturiei lui Sergo Beria, având la bază studiul exhaustiv al unor documente de arhivă existente și desecretizate.
Extrem de multe surprize în această carte.
Când avea 10 ani, fiul lui Beria, Sergo, a vizitat cu familia pentru prima oară capitala URSS, unde a provocat consternare fiului lui Stalin, Vasili Iosifovici, pentru că nu știa rusește, iar acesta din urmă nu știa limba tatălui său, gruzina. Buna cunoaștere a limbii engleze l-a determinat pe Stalin să-l folosească pe fiul lui Beria ca translator personal într-o misiune ultrasecretă. L-a pus pe Sergo Beria să asculte în secret convorbirile președintelui Roosevelt cu apropiații săi, când acesta era cazat în clădirea ambasadei URSS, la Teheran, în timpul întâlnirii din 1943 a lui Stalin cu Roosevelt și Churchill. Sovieticii instalaseră microfoane în apartamentele locuite de Roosevelt, iar Sergo trebuia să-i prezinte lui Stalin, la prima oră sinteza convorbirilor din ajun purtate de Roosevelt cu colaboratorii săi, pentru a se pregăti de negocieri.
Sergo Beria a absolvit cursurile Academiei Militare „Budionîi” și a devenit inginer militar în specialitatea Transmisiuni radio. A refuzat, la sfatul tatălui său, ofertele excepționale de serviciu oferite de mareșalul Voroșilov, la Ministerul Apărării, și ale lui Molotov, la Ministerul de Externe. Lavrenti știa ce pericole îl pândesc pe fiul său în structurile guvernului sovietic. Sergo s-a dedicat științei și a devenit cercetător la un institut de proiectări rachete intercontinentale.
Autorul povestește moartea tatălui său (asupra căreia existau controverse), la 26 iunie 1953. Lavrenti a fost împușcat în vilă și Sergo a văzut urmele lăsate de gloanțe în camerele tatălui său.
O altă dezvăluire făcută de fiul lui Beria este faptul că Stalin a urmărit încordat, din oră în oră, evoluția discuțiilor purtate în secret, în Anglia, de Churchill cu Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler, trimis acolo în anul 1940 cu un avion echipat cu rezervoare suplimentare de benzină și pilotat de însuși Hess. Philby era cel care îl ținea pe Stalin la curent cu detaliile discuțiilor secrete și cu obiectivele urmărite de fiecare dintre cei doi. Sergo relatează faptul că Churchill a salvat atunci Anglia de la invazie, promițând naziștilor ceea ce Hitler dorea cel mai mult: absența unui război pe două fronturi. Premierul britanic s-a ținut de cuvânt timp de patru ani și n-ar fi deschis al doilea front nici în vara lui 1944, dacă nu era evident că Armata Roșie avansa negreșit, altfel, până la Atlantic.
Acum se cunoaște faptul că Marele Stat Major al Armatei Roșii întocmise în 1944 și planurile de ocupație ale Parisului! Sergo mai spune că liderii de la Kremlin erau convinși că dacă Churchill ar fi deschis al doilea front cu un an mai devreme, în 1943, Armata Roșie n-ar fi avut timpul necesar să ajungă la frontiera Poloniei, iar Germania ar fi fost ocupată de anglo-americani în totalitatea ei.
Pentru cititorul român, cea mai interesantă dezvăluire a acestei cărți este probabil reacția lui Hitler la cererea lui Molotov, aflat în vizită de stat la Berlin, în luna noiembrie 1940, privind retragerea trupelor germane din România și din Finlanda. Hitler a răspuns că „nu dorește să se oprească asupra unor mărunțișuri ca prezența trupelor germane în România și în Finlanda. Eu ofer Uniunii Sovietice o veritabilă împărțire a lumii.”