Repere biografice. Ronald Reagan provenea dintr-o familie de emigranți irlandezi destul de săraci, fiind nevoit să joace fotbal american pentru a obține în 1932 o licență în economie și sociologie. Apoi a fost reporter sportiv de radio, a făcut parte dintr-o unitate militară producătoare de filme documentar-patriotice în timpul războiului și a făcut o carieră frumoasă ca actor în peste 50 de filme de serie B la Hollywood (1937-1957), remarcându-se îndeosebi ca lider al sindicatului actorilor. În acestă calitate a sprijinit acțiunile și investigațiile anticomuniste ale FBI și HUAC (Comitetul pentru activități anti-americane al Camerei Reprezentanților), contribuind la lista neagră a Hollywood-ului. Guvernator al Californiei între 1967 și 1975, Ronald Reagan s-a afirmat ca un anti-comunist fervent, un adept al liniei dure a conservatorismului american, chemând Garda Națională pentru reprimarea manifestațiilor studențești de protest împotriva Războiului din Vietnam de la sfârșitul anilor 60, dar liberalismul său economic și cheltuielile masive în sănătate și educație (Dumitrescu, 2009, p. 730) i-au adus o popularitate considerabilă.
Învingându-l pe democratul Jimmy Carter în alegerile prezidențiale din 1980, Ronald Regan a dus la bun sfârșit două mandate frământate de evenimente și schimbări dramatice îndeosebi pe plan internațional. Pe timpul conducerii URSS de către Iuri Andropov și Constantin Cernenko, Reagan a impus o linie politică dură față de ceea ce el a numit „Imperiul Răului”, sprijinind în mod deschis sau acoperit mișcările de rezistență anticomunistă din Africa, Asia și America Latină. În martie 1983 a lansat Inițiativa de Apărare Strategică – poreclită de democrați „Războiul stelelor” – avantaj strategic pe care URSS nu avea capacitatea economică de a-l contracara. La 23 octombrie 1983, un număr de 241 de infanteriști americani au fost victima unui atac terorist asupra cazarmei lor din Beirut în Liban.
Pentru refacerea prestigiului puterii americane, la 25 octombrie 1983, Reagan a ordonat o intervenție militară fulger în Grenada în scopul răsturnării regimului recent instalat și considerat pro-cubanez în insulă; această acțiune militară americană a constituit un puternic mesaj anticomunist adresat Americii Latine. În anul următor, 1984, Ronald Reagan a fost primul președinte american care a deschis Jocurile olimpice de la Los Angeles – boicotate de URSS și alte state socialiste, mai puțin de România lui Ceaușescu, în replică la boicotul american al Jocurilor Olimpice de la Moscova din 1980, acțiuni ce dovedeau exploatarea politică a sportului ca o armă de propagandă. Pe timpul celui de-al doilea mandat, Reagan a autorizat bombardarea Libiei condusă de colonelul Gaddafi și a capitalei Tripoli ca urmare a responsabilității atribuite acestui regim în atentatul terorist cu bombă asupra unei discoteci din Berlin în aprilie 1986 în care muriseră 69 de militari americani.
În același an, a izbucnit în SUA un puternic scandal politic cu rezonanțe internaționale, „Iran-Contras”, cauzat de vânzarea secretă de arme de către CIA spre regimul islamic de la Teheran, nu numai pentru facilitarea eliberării ostatecilor americani deținuți de Hezbollahul șiit în Liban, dar mai ales pentru obținerea de fonduri ilegale destinate sprijinirii, tot secrete, și tot de către CIA, a gherilelor anticomuniste din Nicaragua, în pofida hotărârilor Congresului SUA și legilor internaționale, scandal din care Reagan a reușit să scape cu reputația intactă. Pe timpul celor două mandate președintele Reagan a consolidat relația cu Margaret Tatcher – premierul, „Doamna de fier”, a Marii Britanii și a deschis dialogul cu noul lider de la Kremlin, Mihail Gorbaciov. Ronald Reagan a murit la 93 de ani în urma unei îndelungate suferințe provocate de boala Alzheimer.
Contribuții. Talentul și experiența sa de actor, dar și cea de ofițer de relații publice al companiei General Electric au contribuit în mare măsură la succesele oratorice ale președintelui Reagan. Într-o măsură mult mai mare decât predecesorii săi la Casa Albă, Jimmy Carter, John Ford sau Richard Nixon, Ronald Reagan a știut cum să-și transmită mesajele politice astfel încât acestea să fie acceptate atât de poporul american, cât și de o mare parte din opinia publică internațională. Reagan a avut o contribuție substanțială în redactarea discursurilor sale, folosind elemente din retorica persuasivă a lui Franklin Roosevelt, dar și din stilul specific Războiului Rece folosit în timpul lui Harry Truman (Cull, 2003, Propaganda and Mass Persuation. A Historical Encyclopedia, Sutton Publishing, p. 336). Prima sa expresie memorabilă a fost cea prin care l-a demolat pe Jimmy Carter în dezbaterile electorale televizate din 1980 „Iar începe!” / There you go again. Următoarea formulă celebră a fost aceea a „Imperiului Răului” / Devil Empire prin care a etichetat URSS pe timpul secretarilor generali ai PCUS Andropov și Cernenko.
Vorbind pe 12 iunie 1987 în fața Zidului Berlinului, Reagan l-a provocat pe liderul sovietic al perestroikăi și glastnost-ului: „Domnule secretar general Gorbaciov, dacă doriți pace, dacă doriți prosperitate pentru Uniunea Sovietică și Europa de Est, dacă doriți liberalizare, veniți aici la această poartă. Domnule Gorbaciov, deschideți această poartă! Domnule Gorbaciov, dărâmați acest zid!”. Deși exprimările sale păreau spontane, în realitate ele erau bine gândite dinainte, iar improvizațiile sale publice nu au fost totdeauna reușite, cel mai bun discurs al său fiind considerat cel pronunțat după explozia navetei spațiale Challenger în 1986.
Contribuțiile lui Reagan în domeniul propagandei nu s-au limitat doar la prestațiile sale personale, ci s-au concretizat și într-o serie întreagă de decizii guvernamentale cu efecte profunde asupra comunicării politice naționale și internaționale. În 1982 directorul CIA, William Casey a plasat în structura Consiliului de Securitate Națională un ofițer specializat în propagandă și dezinformare, Walter Raymond Jr., având misiunea de a superviza proiectele de influențare a opiniei publice străine, dar și autohtone. Ulterior, prin Directiva secretă nr 77 din 14 ianuarie 1983 (declasificată în 1996) Ronald Reagan a instituționalizat conceptul de diplomație publică, înființând un Grup Special de Planificare în cadrul Consiliului de Securitate Națională. O altă instituție creată pentru a influența audiențe străine a fost Freedom House, care a criticat sever regimul sandinist de stânga din Nicaragua. De asemenea, tot potrivit concepției directorului CIA, William Casey, a fost creată fundația National Endowment for Democracy în scopul declarat al promovării în străinătate a instituțiilor democratice, pentru care acestă instituție asigura fondurile necesare chiar și în cadrul unor campanii electorale, sub acoperirea unor acțiuni de diplomație publică, chiar și în țări ostile SUA. Simultan pe timpul celor două administrații Reagan a fost revitalizat în cadrul armatei americane conceptul de PSYOP (operații psihologice).
Evaluări. Unii istorici (Cull, 2003, p. 334) îl consideră pe Ronald Reagan drept cel mai abil propagandist care a ocupat Casa Albă, acesta bucurându-se de cote ridicate de încredere atât în timpul exercițiului funcțiunilor sale, cât și post mortem, fiind considerat printre primii opt cei mai mari președinți americani. Reagan a fost poreclit de către Patricia Schroeder, membră a Congresului SUA „președintele de teflon”, deoarece indiferent ce făcea prost, el avea abilitatea de a ieși nepătat, de a nu se murdări, precum materialul cu pricina (Parish, 2002, Enciclopedia războiului rece, p. 244). Spre deosebire de predecesorii săi, Reagan nu și-a ascuns problemele de sănătate (inclusiv amenințarea bolii Alzheimer, cancerul de colon și cel de prostată), făgăduind că va demisiona dacă se va seniliza în timpul exercitării mandatului. Totuși doar cei din cercul intim al președintelui au știut despre cât de grave erau problemele lui Reagan, multe fiind agravate de atentatul nereușit din 30 martie 1981. Americanii nu au fost însă conștienți de ignoranța sfidătoare, dar fermecătoare a lui Reagan în numeroase domenii ale politicii externe și mai ales în sfera economică și nici de capacitatea redusă a acestuia de a se concentra un timp mai îndelungat asupra unui subiect.
După realegerea sa în 1984, analizându-i prestațiile televizate în confruntarea cu contracandidatul său Walter Mondale, psihologul Brian Butterworth a concluzionat că Reagan suferea de „o demență senilă incipientă” (apud David Owen, 2009, Bolnavi la putere, Corint, p. 110). Aceasta însă nu l-a împiedicat să aibă un constructiv dialog internațional cu mult mai tânărul lider sovietic Mihai Gorbaciov ce a dus la oprirea cursei înarmărilor nucleare, încheierea Războiului Rece și în final la colapsul URSS.
Ronald Reagan – născut la 6 februarie 1911, Tampico, Ilinois – decedat la 5 iunie 2004, Los Angeles, California, președinte al Statelor Unite