Repere biografice. Fiind un copil timid și introvertit, Osama a suferit atunci când, deoarece mama sa fusese repudiată de bogatul și autoritarul său tată, frații lui vitregi l-au poreclit ”Fiul sclavei”/Ibn Al Abeda marginalizându-l. În 1973 Osama bin Laden a fost trimis de foarte bogata sa familie la o școală particulară din Beirut, unde timp de doi ani s-a cufundat nestingherit în plăcerile vieții din cluburile de noapte de tip Crazy Horses, complet interzise în austerul mediu religios din Arabia Saudită.
În 1977, la douăzeci de ani, el a cunoscut o schimbare religioasă radicală în timpul pelerinajului său la Mecca care-i va marca întreaga viață (Robinson, 2012, Bin Laden. Dincolo de masca teroristului, Corint, pp. 73-82). Invazia Afganistanului, o țară islamică, de către păgâna URSS în 1979 l-a determinat pe Osama să plece imediat în Pakistan, la Peshawar, cu acordul și susținerea întregii sale familii, pentru a sprijini logistic rezistența anti-sovietică a afganilor. În 1980 Osama a participat la înființarea unei organizații de susținere a voluntarilor arabi Matkab al-Khidamat, iar după ce s-a implicat mai mult în operațiile militare din Afganistan s-a atașat de o bază ridicată de el numită ”Bârlogul ursului”/ al-Ansar, care a devenit în 1988 centrul său de comandă a fluxului crescut de luptători voluntari antisovietici, și căruia el i-a dat numele Al Quaeda – ”Baza”. În aceste condiții, a fost înființată la 11 august 1988 în Afganistan organizația Al Quaeda.
După ce Irakul a invadat Kuweitul la 2 august 1990, Osama bin Laden i-a oferit imediat regelui Fahd o forță de 10 000 de mujahedini pentru a apăra Arabia Saudită de o posibilă invazie irakiană, dar acesta a preferat protecția militară a SUA, ceea ce a stârnit furia și ura liderului oragnizației Al Quaeda împotriva regimului saudit și l-a radicalizat definitiv. Imediat ce a putut Osama a fugit din Arabia Saudită (care i-a ridicat cetățenia în 1994), mai întâi în Pakistan și de acolo, în decembrie 1991, în Sudan, la Karthoum. De aici, sub înalta protecție a autorităților statului, a condus primele sale operații internaționale în Bosnia – 1992, (5000 de mujahedini, arme și fonduri), în Somalia – 1993 (cooperând cu generalul Mohammad Aidid (1934-1996), în atacul terorist asupra World Trade Center din 1993, în Cecenia – 1994 (la solicitarea generalului Djokar Dudaiev, 1944-1996).
Ulterior Osama și-a găsit un nou refugiu, la fel de confortabil și generos, în Afganistanul taliban, la Kandahar, sub protecția molahului Mohammed Omar (n. 1959) de unde a pus la cale atât atentatele teroriste împotriva ambasadelor SUA din Nairobi, Kenya și Dar es Salaam, Tanzania, precum și cel plănuit în Franța, cu ocazia Campionatului mondial de fotbal din 1998, eșuat datorită intervenției Interpolului. Pe 12 octombrie 2000 Osama și-a revendicat victoria Al Quaeda prin bomba plasată asupra USS Cole aflat în rada portului yemenit Aden, iar ulterior a trecut la planificarea atentatelor din 11 septembrie 2001.
Au urmat sângeroasele atacuri de la Madrid din martie 2004 (care au întors rezultatele alegerilor generale spaniole), precum și cele din metroul londonez din iulie 2005. Pe 2 mai 2011, în urma unei intervenții autorizate de președintele SUA, Barrack Obama a trupelor speciale SEAL în cadrul operației Neptune Spear, Osama bin Laden a fost ucis în locația din Pakistan, unde se ascundea împreună cu o parte din familia sa. Trupul său a fost aruncat în mare pentru a nu se crea un loc de pelerinaj.
Contribuții. Prin teroarea atentatelor simbolice și deosebit de sângeroase, Osama bin Laden a ridicat propaganda la nivelul unei industrii internaționale. A reușit chiar inițierea unei psihoze temporare a terorii, a fricii la nivelul cetățeanului de rând american și occidental, dar și influențarea unei schimbări politice naționale (la alegerile generale din Spania, după atentatele din Madrid din 11 martie 2004) și chiar sporirea agresivității internaționale a administrației Bush. Atentatele din 11 septembrie 2001 au declanșat o vastă operațiune politico-militară internațională condusă de SUA, cunoscută sub numele de ”Războiul mondial împotriva teorismului, care la rîndul ei a generat persistente campanii de propagandă la nivel global. Motivațiile psihologice ale lui Osama Bin Laden își au originea în copilăria traumatizată de umilințele cauzate de despărțirea părinților și caracterul său închis, peste care s-a suprapus un orgoliu imens, vizibil chiar și dincolo de excesul de modestie ostentativă afișat în ocaziile publice, toate alimentate de o uriașă nevoie de a fi admirat, respectat adulat. Peste acest bagaj psihic și în absența oricăror remușcări sau tulburări de conștiință, s-a instalat refugiul în fanatismul islamic, asociat cu ura oarbă împotriva americanilor.
Încă din timpul campaniei sale din Afganistan, Osama și-a cultivat cu grijă imaginea de erou scăpat printr-un miracol divin de bombele sovietice, dar mai ales cea de om modest din popor, asemenea afganilor de rând (Robinson, 2012, pp. 104-105). Osama a încurajat răspândirea în lumea islamică, nu numai în Afganistan, a unor exagerări, chiar minciuni privind faptele sale care au contribuit la crearea unei legende, care a generat imediat un cult al personalității sale (Robinson, 2012, p. 108). Portretele sale retușate s-au răspândit rapid atât în bazarele din Afganistan sau Pakistan, cât și în cartierele palestinienilor protestatari din Gaza. A acceptat ca lumea să i se adreseze cu titlul de ”Prinț” sau ”Șeic”, deși nu era îndrituit la acestea. În Karthoum obișnuia să arunce săracilor bani din mașină la fel cum făceau regii saudiți, pe care tot el îi acuza de corupție și erezie (Robinson, 2012, p. 162).
A dovedit o deosebită abilitate în a-i manipula nu doar pe ziariștii arabi, dar și pe cei occidentali care l-au cunoscut în timpul războiului din Afganistan, convingându-i asupra modestiei, atașamentului său religios, judecăților echilibrate și a comportamentului manierat-enigmatic, dovedind o carismă ce nu mai fusese întâlnită în Orientul Mijlociu de la Gamal Abdel Nasser (Robinson, 2012, pp. 122-123). Înregistrările video ale mesajelor sale difuzate prin intermediul televiziunii Al Jazeera îndeosebi după 11 septembrie 2001 au fost amănunțit regizate astfel încât să fie susținută o perspectivă aproape mistică a lui Osama bin Laden, de luptător neobosit al Islamului. Astfel figura aparent ascetică a lui Osama bin Laden, nelipsit de kalașnicovul lipit de fundal (sugerând starea de război), a devenit cunoscută în toată lumea drept simbolul terorismului musulman fanatic sau, dimpotrivă, a eroicului lider devotat cauzei islamice.
Cauza palestiniană nu l-a interesat niciodată prea tare, decât în măsura în care îi servea drept argument propagandistic împotriva evreilor și americanilor. (Robinson, 2012, pp. 134, 223). Pe 26 august 1996, Osama bin Laden a dat primul său bayan, publicat în ziarul londonez Al Quds al Arabi, un document de douăsprezece pagini, intitulat ”Declarație de Război” prin care liderul Al Quaeda dădea un ultim avertisment tuturor trupelor americane să părăsească Țara celor Două Locuri Sfinte (Arabia Saudită, prin Mecca și Medina, n.a.)” (Robinson, 2012, p. 215) oficializându-și astfel obiectivele teroriste și resentimentele față de SUA. A urmat o altă fatwa, în februarie 1998, pe care Osama a semnat-o alături de adjunctul său Ayman al Zawahiri în numele unui așa zis ”Front islamic mondial împotriva evreilor și a cruciaților” conform căreia uciderea nord-americanilor și a aliaților acestora era declarată drept datorie individuală a oricărui musulman.
Propaganda desfășurată de Al Quaeda sub conducerea lui Osama bin Laden s-a desfășurat pe mai multe planuri: religios – printr-un agresiv prozelitism islamic; civilizațional – prin impunerea stilului de viață conform Shariei și perspectiva unui califat cuprinzând întreaga lume arabă; imagologic – prin demonizarea și umilirea constantă a tuturor valorilor și simbolurilor Statelor Unite, Israelului și a Occidentului; mediatic – prin difuzarea periodică a unor mesaje video sau pe Internet, preluate prin Al Jazeera sau alte televiziuni occidentale, precum și prin impactul creat de atentate cât mai sângeroase ce aduceau o audiență uriașă garantată; informațional – prin coordonarea atacurilor teroriste în lume asupra unor ținte de mare valoare simbolică; politic – prin asocierea Jihadului și terorismului internațional cu dureroasa problemă palestiniană, deosebit de sensibilă în tot Orientul Mijlociu.
Evaluări. În ultimii săi ani, potrivit biografului acestuia Adam Robinson, Osama bin Laden, hăituit și rupt de vechile sale conexiuni, a fost trecut într-o semi-uitare, trăind astfel în ascunzătoarea sa din Abbottabad, în Pakistan ”iadul unei vieți de pensionar” (Robinson, 2012, p. 300). Vestea uciderii sale la 2 mai 2011 de către un comando american a traversat întreaga lume, dar nu a provocat vreo emoție deosebită și nici regrete (altundeva decât în unele zone tribal din Somalia, Afganistan sau Pakistan), deoarece el nu a reușit să lase în urma sa nici o idee sau o viziune pertinentă asupra Islamului, în afara succesului de moment al unor spectaculoase operațiuni teroriste sinucigașe.
Născut pe 10 martie 1957, Riad, Arabia Saudită – decedat pe 2 mai 2011, Abbottabad, Pakistan, lider al organizației teroriste Al Quaeda