Cu o săptămână înainte de Crăciun, la Muzeul Țăranului Român a fost lansată o admirabilă lucrare bilingvă (română și engleză) intitulată Lemn. Biserici din nordul Olteniei*, al doilea album consacrat patrimoniului național din această zonă, după “Cule. Case boierești fortificate”. Albumul are la bază o cercetare de aproape doi ani de studiere comparativă a bisericilor de lemn din nordul Olteniei și sudul Transilvaniei.
Oltenia este regiunea cu cea mai mare densitate de biserici de lemn din România, dar puțini le cunosc și puține dintre monumente au fost obiectul unor prezentări asemănătoare bisericilor maramureșene, din rațiuni care vor decurge și din textul nostru. În lista monumentelor istorice sunt incluse 209 biserici din lemn din Vâlcea și Gorj, majoritatea încă funcționând ca biserici de sat sau de cimitir. Despre mare parte dintre ele vorbește acest album care îmbină textul de prezentare și comentariu cu imagini incredibil de convingătoare. A fost făcută o selecție, care, firește, e subiectivă. Cu toate acestea, lucrarea este “un prim gest de documentare vizuală a acstui grup de monumente puțin cunoscut.” O carte ca o călătorie, cum scrie Luiza Zamora, o călătorie al cărei sens este căutarea, a detaliului, a măruntului, a particularului. Deși este rezultatul unei cercetări de câțiva ani, albumul nu este un studiu academic, nu descrie în cel mai mic amănunt monumentele, nu le face mai frumoase decât sunt în realitate, nu le exagerează virtuțile, ci doar a aduce în prim-plan monumentele, așa cum sunt ele și vorbește despre ele.Cartea are două secțiuni – “În afară” și “Înăuntru” – în fiecare monumentele sunt descrise în detaliile care le sunt comune, dar se insistă și asupra rezolvărilor diferite. Autorii atrag atenția asupra istoriei, momentului construirii, arhitecturii, ferestrelor, brâurilor, consolelor, clopotnițelor, candelabrelor, învelitoarelor, încuietorilor, pomelnicelor, icoanelor ș.a.m.d. care diferă de la biserică la biserică. În general sunt biserici construite în ultimele două secole, adică exact perioada în care s-au succedat răzmerițe, războaie și alte nenorociri care au lăsat urme asupra oricărei construcții umane. Au hramuri care coincid cu sărbătorile pastorale. Ctitorii aparțin tuturor categoriilor sociale, majoritatea sunt moșneni, adică țărani liberi stăpâni de pământ.
Unele dintre biserici sunt foarte bine conservate, asupra celor mai multe intemperiile și nepăsarea oamenilor au lăsat urme vizibile, altele sunt deja distruse. Aproape niciuna nu este impunătoare și n-a ajuns loc de pelerinaj, au fost construite cu discreție, unele sunt greu accesibile, cocoțate pe câte un deal sau ascunse în pâlcuri de brazi, altele au rămas singure, după ce satele din jur au fost strămutate. Tehnica de construire este în general aceeași, din bârne cioplite așezate orizontal, cu diverse tipuri de îmbinări la muchii.
*) Lemn. Biserici din nordul Olteniei. Wood. Churches of northern Oltenia. Odinul arhitecților din România, WestGroup Architecture. Concept editorial și text – Luiza Zamora. Prefață – Corina Popa. Postfață – Laura Jiga-Iliescu. Fotografii – Șerban Bonciocat, Luiza Zamora. Traducere în limba engleză – Irina Dmian, Olivia Safer.