BM: Sistemul de pensii este "extrem de vulnerabil" la presiunile politice

Guvernul nu are un plan coerent legat de sustenabilitatea majorarii pensiilor, in cadrul cheltuielilor in perioada 2007-2009, anticipand scaderea cu un punct procentual din PIB a cheltuielilor cu pensiile, insa acest fapt nu este consecvent cu majorarile semnificative ale beneficiilor, se arata intr-un raport privind dezvoltarea umana in Romania al Bancii Mondiale din iunie.
Analiza Bancii Mondiale vine in punctul maxim al unei dispute politice legate de proiectul legii prin care se majoreaza punctul de pensie, presedintele Traian Basescu amenintand ca nu va promulga legea daca Guvernul nu explica clar de unde va lua banii pentru a sustine aceasta masura pe termen lung.
Basescu urmeaza sa anunte la inceputul acestei saptamani care va fi decizia: promulgare sau retrimitere la parlament, dupa ce isi va consulta din nou consilierii din domeniul economic.
Ceea ce reproseaza seful statului Guvernului este ca a luat decizia majorarii pensiilor fara o strategie prin care majorarea sa fie sustinuta pe termen lung, nu numai in 2008.
Executivul a spus pana in prezent ca majorarea va fi sprijinita prin cresterea economica si prin impozitarea unor sporuri salariale, insa majorarea a fost interpretata de analistii economici mai degraba ca o masura electorala decat ca o consecinta a imbunatatirii indicatorilor economici. In raportul Bancii Mondiale se vorbeste despre presiunile politice care vulnerabilizeaza sistemul de pensii. Sistemul de pensii este “extrem de vulnerabil” fata de presiunile politice, care ar putea conduce la un esec total al sistemului, generat de decizii ad-hoc menite sa protejeze anumite interese, se arata in acest studiu.
Banca Mondiala avertizeaza ca exista mult prea multe posibilitati de interventie discretionara din partea politicienilor, ceea ce face ca orice proiectie pe termen mediu si lung sa fie nesigura.
Riscurile sunt alimentate in special de reguli de stabilire a beneficiilor exagerat de flexibile, ca urmare a unor punctaje care sunt definite in mod vag, fapt care genereaza nesiguranta pentru toti participantii la planul de pensii, precum si pentru perspectivele fiscale ale tarii.
Viabilitatea financiara a sistemului de plata la bugetul asigurarilor pe durata vietii active s-a imbunatatit in urma recentelor reforme ale sistemului, care nu a atins insa gradul de sustenabilitate financiara, se arata in raport.
Pe langa varstele de pensionare scazute, o amenintare recurenta la adresa sustenabilitatii sistemului de pensii o constituie practica recorelarii. Avand in vedere ca s-au confruntat cu o erodare a valorii reale a pensiilor, pensionarii solicita o reajustare a acestora la un nivel similar cu cel care este acordat noilor pensionari, care in mod esential constituie o indexare ad-hoc a drepturilor salariale.
Desi recorelarea ar fi trebuit sa se aplice numai celor care s-au pensionat cu vechime completa inainte de 1999 si urmasilor acestora, totusi aceasta
s-a extins si asupra noilor categorii de pensionari. Acest fapt s-a produs ca o serie de masuri discretionare, care au fost consecinta lobby-ului politic, mai degraba decat a unei politici oficiale sau a unei reguli previzibile de ajustare a beneficiilor.
Guvernul va continua politica de majorare a pensiilor acordate de la bugetul de stat, incurajat de un excedent financiar fragil al fondului de pensii de stat, dar Banca Mondiala avertizeaza ca alte majorari viitoare ale pensiilor trebuie insotite de noi reforme care sa confere sustenabilitate acestui proces, pe termen mediu si lung.
Pe masura ce se erodeaza baza de contributie la planul de pensii in cadrul caruia se platesc contributiile pe durata vietii active, proces care trebuie insotit de sporirea acesteia, gradul de sustenabilitate financiara se afla in fata unui risc din ce in ce mai evident, aparand si un deficit sistemic persistent.
Bugetul asigurarilor sociale de stat a inregistrat o scadere constanta – de la peste 1,1% din PIB in 1991 pana la un deficit de 0,85% din PIB in 2003. Avand in vedere ca cheltuiala publica aferenta programelor de asigurari sociale a fost mare dintotdeauna, ajungandu-se pana la 6,7% in 2003, acest fapt nu a facut decat sa continue sa sporeasca povara fiscala pe care planul de pensii a exercitat-o asupra bugetului general.
Incepand din anul 2003, cheltuiala aferenta pensiilor a scazut la 5,3% din PIB, valoare care s-a inregistrat in 2005, in principal ca rezultat al transferului finantarii planului de pensii pentru lucratorii din agricultura, care nu are la baza contributii anterioare ale acestora, la capitolul venituri generale la bugetul statului.
Proiectiile pe termen lung pe care le-a intocmit Banca Mondiala in 2006 sugereaza cresterea cheltuielilor si stabilizarea acestora la o valoare de aproximativ 6% din PIB. In plus, planul de pensii platite de la bugetul de stat din Romania continua sa fie afectat de slabiciuni structurale majore si sa impuna o rata de contributie sporita care stimuleaza evaziunea, reducand si baza de contributie.
Avand in vedere evaziunea si varsta scazuta de pensionare, sistemul inca sufera de o mare dependenta fata de sistemul general. Efectul combinat al taxelor mari aferente salariilor il constituie reducerea productivitatii muncii si angajarea de forta de munca experimentata si, prin urmare, si o reducere a PIB-ului.
Astfel, sistemul de pensii nu numai ca nu ofera siguranta persoanelor in varsta in mod durabil si echitabil, dar mai si dauneaza intregii economii. Pentru a diminua impactul acestei probleme, guvernul a aprobat proiectul de buget pentru anul 2007, avand in vedere o viitoare scadere a contributiilor la fondul asigurarilor sociale cu 2 puncte procentuale, respectiv 0,25 pentru pensii, 0,5 pentru accidente de munca, 0,25 pentru somaj si 1,0 pentru sanatate. Diminuarea ratelor contributiilor poate contribui la diminuarea distorsiunilor economice, dar politicile publice aferente ar avea un impact imediat asupra aspectelor financiare ale pensiilor platite de la bugetul de stat, care sunt deja precare, se mai arata in raport.
Printre riscurile evaluate in studiu se mai afla introducerea pilonului II de pensii private. Tranzitia la pilonul pensiilor private va implica o serie de costuri bugetare, evaluate la 0,3% din PIB, in urmatorii patru ani, si la 0,7% din PIB, intre 2012 si 2017. Aceasta tranzitie, asociata cu reducerea contributiilor si majorarile de pensii, “va adauga o presiune financiara considerabila asupra fragilului echilibru al pilonului de pensii publice”.
Potrivit Bancii Mondiale, cadrul fiscal pe termen mediu realizat de guvern nu a evaluat in mod adecvat implicatiile majorarilor si ale reformelor structurale.
Cadrul cheltuielilor pe termen mediu in perioada 2007-2009 contine o proiectie conform careia cheltuiala cu pensiile va scadea cu un punct procentual integral din PIB in perioada 2006 – 2009 si deficitul sistemului de pensii va scadea si el in “termeni nominali”.
Insa acest fapt nu este consecvent cu majorarile semnificative ale beneficiilor si cu posibilele reduceri ale veniturilor sistemului de la bugetul de stat, asa cum s-a aratat anterior.
In acelasi timp, odata cu strangerea contributiilor aferente schemelor de pensii private obligatorii, piata de capital din Romania se va confrunta cu provocarea descurajanta de a spori afluxul de titluri de valoare nationale sigure, care sa se tranzactioneze la un pret stabilit in mod eficient.
Absenta conditiilor necesare si obligatorii de reglementare, management de date si fiscale pentru planuri de pensii private au intarziat insa crearea acestor instrumente.