Prin licitațiile repo, BNR oferă lichiditate băncilor comerciale și preia în schimb titluri de stat, la dobânda de politică monetară. Banii sunt împrumutați, de regulă, pentru o săptămână.
Pe fondul unei lichidități mai ridicate de care au dispus băncile dobânzile au fost mici în luna august și septembrie, astfel că BNR a acordat împrumuturi prin repo unei singure bănci, în data de 12 august. Atunci, banca respectivă a accesat numai 7 milioane lei de la banca centrală.
Dobânzile pentru depozitele atrase (ROBID) și plasate (ROBOR) în lei pe termen de o săptămână se plasau luni la 3,07-3,57% pe an. Dobânzile sunt în continuare cu mult sub rata dobânzii de politică monetară a BNR, de 4,5% pe an.
Consiliul de Administrație al BNR a decis, luni, să reducă dobânda de politică monetară cu 0,25 puncte procentuale, de la 4,5% la 4,25%, în linie cu așteptările analiștilor, și a păstrat nivelul rezervelor minime obligatorii (RMO), la 15% pentru pasivele în lei și 20% pentru cele în euro.
Estimarea celor mai mulți analiști pentru decembrie 2014 plasează dobânda de politică monetară la nivelul de 4%, dar există participanți la sondaj care văd posibilă o scădere a dobânzii la 3,75%.
Începând cu luna martie, BNR nu a mai limitat împrumuturile acordate băncilor comerciale prin licitațiile repo.
Banca centrală a limitat sumele împrumutate prin licitațiile repo în perioada octombrie 2012 – februarie 2013. Reluarea plafonării a venit într-un moment în care cursul urcase pe piața interbancară peste 4,59 lei/euro și se îndrepta spre maximele istorice. Sumele împrumutate de BNR în cadrul licitațiilor repo au variat în perioda octombrie – februarie între 4 miliarde lei și 11 miliarde lei.
În același timp, sumele solicitate de bănci în cadrul licitațiilor repo au fost cuprinse între 12,73 miliarde lei și un record de 38,49 miliarde lei. Volumele ridicate solicitate de bănci nu au reflectat fidel nevoia de lichiditate a acestora, din cauză că la licitațiile plafonate sumele sunt acordate pro-rata, în funcție de un indice rezultat în urma împărțirii umelor subscrise și a valorii prezentate de banca centrală. Astfel, atunci când BNR anunță un plafon băncile licitează valori mai ridicate pentru a se asigura că primesc cât mai mult din suma vizată.