Intermedierea de către banca centrală a unor vânzări ordonate de active ale instituțiilor de credit cu deficit de lichiditate către băncile comerciale cu lichidități suficiente ar putea reprezenta o soluție neconvențională pe care BNR s-o folosească pentru atenuarea șocului creat de o ipotetică înjumătățire a finanțărilor pe termen scurt de la băncile-mamă din străinătate, potrivit unui scenariu analizat de Florian Neagu, șeful serviciului riscuri macroprudențiale din Direcția stabilitate financiară din BNR, și Irina Mihai, expert în aceeași direcție.
„Această măsură neconvențională s-a dovedit a fi cea mai eficientă în simulările noastre (n. red: pentru acoperirea deficitelor de lichiditate), însă implementarea ei cere îndeplinirea unor precondiții precum existența unor informații detaliate privind portofoliile de credite ale băncilor sau purtarea unor discuții exploratorii cu băncile cele mai lichide“, scriu cei doi experți în studiul „Oprirea bruscă a fluxurilor de capital și consecințele pentru sectorul bancar și economia reală“.
Scenariul amintit are în vedere nu numai tăierea dramatică a liniilor de finanțare, ci și căderea simultană cu 20% a depozitelor atrase de pe piața locală, refuzul finanțatorilor externi de a mai rostogoli 50% din creditele companiilor nefinanciare, precum și nerostogolirea a jumătate din pozițiile de swap valutar ale băncilor care ajung la maturitate în decurs de o lună. O variantă mai blândă a scenariului de criză propus de experții BNR include aceiași factori de șoc, doar că retragerile de depozite ar fi de numai 10%, iar ceilalți parametri s-ar deteriora cu 25%.
Scenariile au fost concepute pe baza experienței locale și internaționale cu situații de deficit de lichiditate pe piața bancară. Astfel, potrivit analizei, în perioada 2007 – 2011 băncile din România au înregistrat retrageri nete de depozite cuprinse între 1,2% și 15,3% în momentele cele mai tensionate.
„Șocul ar fi gestionabil la nivel agregat în ambele scenarii, însă cu o anumită dificultate. Deficitul de lichiditate ar fi relativ scăzut în scenariul mai blând și moderat în cel de-al doilea. Noi instrumente și măsuri ar trebui implementate pentru acoperirea deficitelor“, afirmă autorii analizei. Aceștia subliniază principalul dezavantaj pe care îl implică măsurile convenționale de acoperire a deficitelor de lichiditate precum extinderea tipurilor de colateral eligibil la operațiuni de refinanțare de la BNR și reducerea ratelor de rezerve minime obligatorii: lichiditatea eliberată se adresează întregului sector bancar și nu este țintită spre băncile care au cea mai mare nevoie, știut fiind că deja lichiditatea este împărțită inegal pe piață. Așa că experții BNR pledează pentru soluții neconvenționale precum vânzarea de active asistată de o autoritate macroprudențială.
În primele faze ale crizei internaționale izbucnite în 2008, unele bănci locale s-au trezit în incapacitatea de a accesa lichiditate de la BNR pentru că neglijaseră acumularea unor portofolii de titluri de stat pe care să le utilizeze drept colateral.
Ulterior această problemă a fost remediată mai ales că sectorul bancar a fost chemat să acopere foamea de bani a statului, unele instituții de credit ajungând chiar să exgereze în mod riscant cu ponderi ridicate ale titlurilor de stat în totalul activelor. De asemenea, BNR a extins treptat colateralul eligibil, incluzând obligațiunile emise de Ministerul Finanțelor pe piețele externe în euro și dolari, obligațiunile de stat în euro emise pe piața locală, precum și bondurile emise în lei de instituții financiare internaționale.
Totuși, autorii studiului își pun problema ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista suficient colateral eligibil pentru acoperirea nevoii de lichiditate pe calea refinanțării de la banca centrală. O altă premisă-cheie este faptul că piața monetară interbancară „îngheață“ în urma producerii unui șoc, iar băncile cu exces de lichiditate refuză să le mai finanțeze pe cele care înregistrează deficite.
Experții BNR menționează însă și măsurile prudențiale care pot fi aplicate în anticiparea unor posibile ieșiri de capital străin: solicitări de majorare a capitalului la băncile cu poziții sensibile, îmbunătățirea raportului credite/depozite, creșterea deținerilor de colateral eligibil. Ținta finală a autorităților ar trebui să fie salvgardarea procesului de creditare, astfel încât economia reală să nu fie afectată foarte dur.
Nu în ultimul rând, este analizată o situație de deficit de lichidități în valută, caz în care banca centrală ar putea recurge la intervenții sub formă de swap valutar. De asemenea, banca centrală confruntată cu o asemenea situație s-ar putea angaja în swap-uri valutare cu alte bănci centrale pentru asigurarea unor rezerve adecvate de lichiditate în valută. În general, pentru a face față eventualelor episoade de panică manifestate prin retrageri de depozite, băncile centrale ar trebui să dețină în seifuri sume adecvate atât în moneda locală, cât și în valută.
Potrivit concluziilor studiului, lichiditățile injectate de BNR într-o situație de stres, precum și cererea suplimentară de valută ar putea fi „semnificative“, impactul șocului de lichiditate pe ratele de solvabilitate ar fi mai degrabă limitat pe un orizont de o lună, oferta de credit pentru economie ar putea fi afectată într-un grad moderat spre ridicat, iar relevanța pentru economie a companiilor care n-ar mai putea să ramburseze creditele externe ar fi de la redusă la moderată.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 30.09.2013