Bancherii își permit să ajusteze lent dobânzile la creditele noi pentru că cererea din partea clienților nu este foarte dependentă de preț, în condițiile în care nici nu există alternative de finanțare de la alte tipuri de instituții financiare, arată un studiu publicat de BNR.
Transmiterea dificilă a semnalelor de politică monetară a fost remarcată frecvent în ultimul timp inclusiv de guvernatorul Mugur Isărescu, care i-a criticat în mai multe rânduri pe bancheri că țin dobânzile ridicate, deși dobânda-cheie a BNR se află încă din vară la un minim istoric, de 6,25% pe an.
“Procesul de ajustare a ratelor dobânzilor la creditele și depozitele clienților sectorului bancar românesc se derulează lent (…). Utilizarea ratelor fixe de dobândă sau indexarea ratei variabile de dobândă în funcție de o rată de dobândă de referință internă a instituției de credit este, de exemplu, de natură să imprime o anumită rigiditate. Un alt factor determinant îl reprezintă poziția dominantă a sectorului bancar în cadrul sistemului financiar și absența ori accesibilitatea limitată a variantelor de finanțare”, potrivit Caietului de Studii nr. 28, semnat de Răzvan Radu și publicat pe site-ul Băncii Naționale.
Astfel, analistul BNR notează că absența sau accesibilitatea limitată a variantelor de finanțare sau de plasament în sfera instituțiilor non-bancare conduc la o reducere a elasticității cererii de credite sau a ofertei de depozite din partea clienților.
“În același timp, este posibil ca fenomenul de substituție a creditului în lei cu cel în valută, alimentat de accesul facil la finanțarea externă, să se fi repercutat asupra mecanismului de transmisie a ratelor dobânzilor”, potrivit studiului, care a analizat corelația dintre dobânzile de pe piața interbancară și ratele de dobândă utilizate de bănci în relația cu clientela între mai 2003 și decembrie 2009.
“În ceea ce privește transmisia pe termen scurt, se constată o reacție mai puternică a ratelor dobânzilor la creditele companiilor comparativ cu cele ale populației. Cele dintâi receptează în prima lună aproximativ 50% din modificarea ratei dobânzii pieței monetare, față de aproximativ 35% în cazul celor din urmă”, precizează autorul. Motivele indicate pentru această diferențiere sunt capacitatea mai bună a firmelor de a negocia condițiile de creditare față de clienții individuali, cât și utilizarea pe scară mai largă a indexării costurilor în funcție de indicatorul pieței monetare (Robor) pentru clienții persoane juridice. Pe de altă parte, pe un orizont mai lung, dobânzile pentru creditele populației consemnează o reacție supraunitară la modificările ratelor de pe piața interbancară, chiar mai accentuată decât în cazul companiilor.