Forma actuală a Ordonanței de Urgență nr. 50 din 11 iunie, care reglementează creditele pentru consumatori, obligă băncile să micșoreze costul creditelor în derulare cu dobândă variabilă, prin aplicarea marjei stabilite în contract la indicii independenți – Robor pentru lei sau Euribor pentru euro – în locul indicatorilor interni stabiliți inițial, ceea ce le va submina veniturile, spune Nicolae Cinteză, directorul Direcției Supraveghere din BNR.
Băncile realizează grosul veniturilor din dobânzile încasate pentru creditele în derulare, în condițiile în care vânzările de noi împrumuturi sunt foarte slabe.
“Problema este că, așa cum e redactat articolul 37 din ordonanță, băncile nu au voie să modifice marja din contract, iar dobânda internă de referință trebuie acum înlocuită cu un indicator independent. Trebuiau luate măsuri care să asigure transparentizarea contractelor și nu am nimic împotrivă să se aplice pentru creditele noi. Dar aplicată la creditele în derulare, dă peste cap toate băncile”, spune Cinteză.
În calculul dobânzii interne de referință băncile iau în considerare costul mediu al fondurilor atrase (respectiv dobânzile plătite la depozitele luate de la clienți, sau împrumuturile luate de la alte bănci), fiind considerabil peste nivelul indicatorilor Euribor sau Robor. Acești indicatori sunt calculați pe baza costului la care băncile de talie mare își împrumută fonduri pe termen scurt între ele pe piețele monetare.
Ordonanța nr. 50 transpune în legislația națională o directivă europeană din anul 2008 care se referă însă doar la creditele de consum (acordate fără garanții imobiliare și cu o valoare de până la 75.000 de euro). În textul directivei se stipulează că noile reglementări trebuie impuse doar în cazul creditelor nou acordate după momentul transpunerii în legislația locală. Guvernul a ales însă ca modificările să se aplice și contractelor în derulare. Astfel, băncile trebuie să modifice toate contractele de credit aflate în derulare – circa opt milioane- până la 21 septembrie. Spre exemplu, un cititor scria recent ZF că în 2008 a contractat un credit de la BCR, cu o dobândă fixă în primul an de 7,4%, care din anul al doilea devenea variabilă, fiind calculată în funcție de o “dobândă internă de referință a băncii”, plus o marjă de 1,5 puncte procentuale. În anul al doilea, dobânda a urcat la 10,4% pe an, reprezentând dobânda internă a BCR de 8,9% pe an, plus marja de 1,5% pe an. Dobânda nu a mai fost modificată ulterior.
Textul ordonanței obligă acum banca să păstreze marja de 1,5 puncte procentuale, dar să o aplice peste indicatorul Euribor pentru trei luni, a cărui valoare este de 0,8% pe an, conducând la o dobândă totală de 2,3% pe an. Adică mai puțin decât plătește BCR în prezent pentru atragerea de depozite în euro.
“Toți juriștii din bănci interpretează la fel. Excesul de zel ne-a adus în această situație”, spune Cinteză.
Chiar ANPC a venit săptămâna aceasta cu precizări privind aplicarea ordonanței, care ar permite băncilor să construiască o nouă formulă de dobândă, care să lase costul creditului nemodificat față de nivelul actual.
“Pentru contractele de credit aflate în derulare, în care dobânda era compusă din dobânda de referință a băncii plus o majă fixă, suntem de acord ca noua formulă de calcul să includă indicele de referință aferent valutei în care a fost acordat creditul plus o marjă fixă, compusă din marja existentă în contractul inițial, valabilă la data semnării contractului și diferența dintre valoarea dobânzilor de referință și valoarea indicelui de referință, valabile la data intrării în vigoare a OUG 50/2010, respectiv 21 iunie”, se arată într-un răspuns al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor remis Asociației Române a Băncilor. Unele bănci, precum ING, au utilizat deja o astfel de formulă, prezentând clienților noul mod de calcul al dobânzii, care lăsa totuși dobânda nemodificată.
“Dacă se ajunge la tribunal, judecătorul se uită la textul ordonanței și procesul este 99,9% pierdut de bancă. Afirmațiile ANPC nu au nicio valoare dacă nu sunt incluse în textul legii”, punctează Cinteză.
Supraveghetorul-șef al BNR subliniază că ordonanța creează deja efecte, iar băncile încep să contabilizeze pierderile pe care le vor avea din aplicarea noilor reglementări. Potrivit unui calcul al Asociației Române a Băncilor, la nivelul sistemului se vor acumula pierderi de 450 de milioane de euro până la sfârșitul anului. O singură bancă anticipează pierderi de 40 de milioane de euro în următoarele două luni. Însă în anii 2007-2008, profiturile cumulate ale băncilor au fost de peste un miliard de euro anual. Acumularea de pierderi ajunge să erodeze capitalurile proprii ale băncilor, afectând astfel solvabiliatea – principalul indicator de prudențialitate urmărit de BNR. Cinteză anticipează că unele bănci vor coborî cu solvabilitatea sub pragul minim legal de 8%, dar vede puține soluții de a ieși din această situație.
“Cum pot să cer acționarilor să vină cu bani când pierderile sunt cauzate de un risc juridic indus de noi? Pe de o parte încercăm să convingem băncile să țină banii aici pentru a finanța deficitul bugetar, iar pe de altă parte venim cu astfel de măsuri.”