De la numirea în funcție în septembrie 2010 și până acum, Anca Boagiu a promis de mai multe ori, și chiar și în urmă cu o săptămână, că Autostrada Soarelui va fi gata până la sfârșitul anului.
Cu toate acestea, miercuri-seară a anunțat la Știrile ProTv că ar putea rezilia contractul pentru tronsonul Cernavodă-Medgidia, încheiat cu compania franceză Colas, iar anul acesta se va ajunge la mare pe autostradă, dar pe “rute ocolitoare” între Cernavodă și Medgidia.
“Nu mai acceptăm întârzieri. Dacă o firmă a câștigat un contract, trebuie să respecte termenul. Iar cei care întârzie să plătească despăgubiri statului român. Anul viitor în decembrie vor putea merge și eu acasă pe autostradă”, spunea foarte fermă Anca Boagiu pe 10 noiembrie 2010. Și nu numai atunci, ci și în ianuarie și februarie 2011: “În ceea ce privește autostrada Cernavodă – Constanța au existat mari probleme la exproprieri, însă la sfârșitul lunii martie toate terenurile vor fi în regulă, astfel că nu vor mai exista motive pentru ca lucrările să întârzie. Această autostradă poate fi dată în exploatare în 2011, se va putea circula pe ea însă doar pe o bandă pe fiecare sens de mers”, spunea tot Anca Boagiu pe 14 februarie 2011.
Nimeni nu a solicitat un termen mai rapid de construire a acestei autostrăzi mult-așteptate în România, ci dimpotrivă, noul ministru a dat un termen amânat cu șase luni față de “promisiunile”, deșarte și ele, ale fostului ministru al transporturilor Radu Berceanu. Termenul a fost însă fixat de ministrul Anca Boagiu: decembrie 2011. Ce s-a întâmplat între timp și cum a ajuns actualul ministru să promită din septembrie până în februarie că tronsonul Cernavodă – Constanța va fi gata, iar miercuri-seară și-a dat seama că nu mai poate fi gata în 2011? Nu se știe. Ministrul transporturilor nu a putut fi contactată ieri pentru a răspunde întrebărilor ZF cu privire la ce s-a întâmplat între timp și de ce a realizat abia acum că autostrada nu se poate face până în decembrie 2011, așa cum a promis în noiembrie 2010.
Aceasta este de fapt trăsătura tuturor miniștrilor transporturilor de până acum: vin, anunță că ei vor face și se vor deosebi de ceilalți, chiar dacă provin din același partid, iar în momentul în care se apropie termenul asumat anunță din varii motive că drumurile promise nu vor fi gata.
Mii de kilometri de autostradă au fost promiși și nefăcuți, dar, culmea, banii au fost cheltuiți: între 2005 și 2010 Ministerul Transporturilor a cheltuit câte 2 miliarde de euro pe an, în total 12 miliarde de euro. Cu cele 12 miliarde de euro nu s-au făcut decât 50 km de autostradă.
Cel mai mare eșec a fost de altfel al lui Berceanu, care a semnat cu surle și trâmbițe în ianuarie 2010 contractul cu firmele Vinci și Aktor pentru construcția autostrăzii Comarnic – Brașov, pentru ca acestea să se retragă inexplicabil două luni mai târziu, fără să plătească statului niciun leu despăgubire, Ministerul Transporturilor fiind consiliat juridic în acel contract de firma de avocatură Țuca, Zbârcea și Asociații.
Boagiu chiar a spus la preluarea mandatului în septembrie anul trecut că a găsit un dezastru în minister, învinovățindu-l în mod direct pe Radu Berceanu pentru administrarea defectuoasă a bugetului Transporturilor, dar fără să aducă până acum în fața justiției pe nimeni.
În ultimii zece ani, MTI a avut la dispoziție peste 23 de miliarde de euro, dacă luăm în considerare și bugetul aprobat pe 2011. Unde s-au dus acești bani însă?
România nu a finalizat în ultimul deceniu decât circa 200 de kilometri de autostrăzi, iar în prezent are un total de 314 și alte promisiuni că în 2011 va mai avea încă 83.
Nici la capitolul căi ferate România nu stă mai bine.
Un exemplu este calea ferată București – Constanța, în care s-a investit aproape 1 miliard de euro și care ar urma să fie gata în iulie, conform declarațiilor Ancăi Boagiu. Cu ultimele noutăți, este probabil să nu fie gata nici calea ferată.
Dar chiar și dacă va fi: în momentul în care această nouă cale ferată va fi terminată, adică modernizarea sa se va încheia, drumul la mare va dura două ore și jumătate, cu 10-20 de minute în plus față de timpul parcurs înainte ca acest tronson să intre în reparații. Nu este clar de ce a mai fost nevoie să fie investit încă un miliard de euro în modernizare.