Lucian Boia
De ce este România altfel?
Editura Humanitas
Ultimul eseu semnat Lucian Boia este pe cât de neiertător, pe atât de actual și actualizat, deoarece textul acoperă și “psihodrama politică din vara anului 2012”. Practic, avem în față o sinteză a precedentelor volume “Istorie și mit în conștiința românească”, “România, țară de frontieră a Europei” și “Capcanele istoriei”. În acele volume Lucian Boia făcea demonstrația, aducea argumentele, însăila faptele. Acum el trage concluziile, nu punând degetul pe rănile istorice ale României, ci deschizându-le, încercând astfel un prin pas spre sterilizare și vindecare. Volumul se citește dintr-o răsuflare, timp în care falsele mituri, angoasele și prejudecățile noastre cotidiene sunt demontate rând pe rând cu o eleganță stilistică pe care mulți istorici și-ar dori-o, pentru ca la sfârșit să începem să ne dăm seama (poate) de ce suntem altfel decât bulgarii sau polonezii, de exemplu, nemaivorbind de occidentali. Lucian Boia demonstrează credibil, în puține pagini, dar cu puternicele sale anterioare cărți în spate, multiseculara întârziere istorică a românilor, uriașele decalaje sociale, fragilitatea unor instituții statale prea puțin respectate, amestecul halucinant dintre impostură și valoare care toate împreună virusează viața de zi cu zi a românilor. Istoric fiind, Lucian Boia nu propune soluții pentru viitor, dar este neiertător cu trecutul românilor al cărui cinstit diagnostic ar putea fi un prim pas spre vindecare.
Rostul cuvintelor
Interviurile “Observatorului militar”
Editura militară și Editura Neverland
Probabil că cititorii “Ziarului de duminică” nu sunt și cititori ai “Observatorului militar”, săptămânalul Ministerului Apărării Naționale, care și-a făcut de câțiva ani încoace un minunat obicei: pe ultima sa pagina cuprinde un inteviu cu o personalitate civilă (nota bene!) a vieții culturale, artistice, dar și științifice românești. Ziariști militari cu autentice deschideri și competențe culturale (Florin Șperlea – și coordonator al volumului, Radu Bâlbâie, Constantin Piștea și alții) au pus întrebări deloc cazone și cu aplomb jurnalistic, domolite doar de un bun simț ce adesea lipsește multor gazetari civili, unor nume de mare rezonanță ale plaiurilor autohtone contemporane precum criticul Dan C. Mihăilescu, prozatorilor Augustin Buzura sau Dan Lungu, poetei Ana Blandiana sau istoricilor Ion Bulei, Dan Berindei ori Dinu C. Giurescu, academicienilor Solomon Marcus sau Mircea Malița, actorilor Ileana Stana Ionescu, Dragoș Bucur sau regizorului Alexandru Darie, soliștilor Grigore Leșe sau Felicia Filip, iar lista lor este la fel de lungă (se întinde pe trei pagini) pe cât de groasă este cartea (486 de pagini). Aproape că fiecare cititor și-ar putea găsi domeniul și personalitatea agreată într-un interviu deloc formal, puțin cuminte, inedit și de cele mai multe ori plin de miez.