Mi-a cazut deunazi in mana un calendar al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS). Sigur ca sunt mult mai multe boli decat numarul de zile ale unui an, din pacate. Sunt alese pentru acest calendar probabil acele boli fata de care trebuie sensibilizata mai mult populatia, cele care necesita fonduri pentru cercetare, cele care sunt probabil nu chiar atat de cunoscute, dar al caror efect este devastator, unele dintre ele aparent fara o mare raspandire, in fine, criteriile par a fi amestecate.
Simpla citire, chiar si pe sarite, a calendarului iti produce fiori pe sira spinarii. Si, asa cum spuneam, acolo este doar o mica parte a nenorocirii cu care ne putem intalni fiecare dintre noi. Nu ma asteptam sa gasesc insa in calendarul OMS “ziua mondiala a balbaielii”! Se pare totusi ca un procent nu de neglijat din populatia planetei este afectat de maladia asta care ingreuneaza comunicarea, socializarea, te pune in dificultate, iti confera un statut defavorizant.
Si iata ca este o zi mondiala dedicata acestui handicap pe care cine nu-l are nu-l poate percepe cu tot cortegiul lui de neplaceri. Daca ne gandim, extrapoland un pic, nu suntem oare cu totii usor balbaiti in atatea dintre momentele existentei noastre? Ezitam, ne reconfiguram de la o zi la alta, uitam subiecte si ne impiedicam in predicate, eludam adverbe si traim din conjunctii care nu reusesc sa lege nimic ca lumea? Ne balbaim in politica, in declaratii, in gesturi, in sentimente… Si nici macar nu stim unde am putea gasi un logoped adecvat care sa ne vindece – cel putin partial, cel putin temporar -, pentru ca nici nu vrem sa recunoastem ca suntem un pic bolnavi, in ciuda telejurnalelor care ne arata ca nu stam nici unii prea bine.
Luna cadourilor, luna calendarelor. Chioscurile asaltate de calendare cu pisoi, masini de lux, femei goale, peisaje idilice. Calendarul OMS nu se gaseste la nici un chiosc. In fond, vin sarbatorile si trebuie sa ne gandim la ceva vesel, senin si limpede, in lumea asta bolnava de balbaiala cronica.