Profesorul John Bowen, de la Universitatea din York, autor specializat in literatura secolului XIX, scrie, pe www.entertainment.timesonline.co.uk, o cronica plina de empatie la o carte semnata de Jenny Hartley: Charles Dickens si casa femeilor cazute. Daca va ganditi ca marele scriitor englez frecventa cu regularitate vreun templu al placerilor, ei bine, tare va inselati! Intr-adevar, timp de o decada si ceva, incepand cu anul 1847, el a organizat si condus la Shepherd’s Bush o casa pentru prostituate, hoate, escroace si femei labile psihic (dintre cele cu mai multe incercari de sinucidere la activ), insa initiativa sa a fost una demna de toata lauda. Cu ajutorul bogatasei Angela Burdett-Couts, o filantroapa care a mostenit o avere imensa de la tatal si bunicul ei, parlamentarul Sir Francis Burdett si, respectiv, bancherul Thomas Coutts, el a pus bazele asezamantului Urania, un azil-model pentru femeile batute de soarta dar considerate reeducabile. Excentrica baroneasa, care, in 1881, la 67 de ani, s-a maritat cu secretarul sau american (cu mai bine de trei decenii mai tanar), isi urmarea proiectele de binefacere cu o rara tenacitate.Propria casnicie, care, lucru remarcabil, in ciuda decalajului de varsta, a durat un sfert de secol, poate fi considerata doar cel mai neinsemnat proiect de acest gen. Ea a ajutat numerosi oameni aflati in situatii critice si a organizat multe campanii caritabile, fiind, de altfel, supranumita “Regina saracilor”. Urania a fost, insa, un proiect la care, dincolo de donatiile sale regulate si consistente, contributia de zi cu zi a lui Dickens – in fapt, autorul proiectului – a fost una determinanta. Cea mai mare mostenitoare a epocii victoriene si cel mai important prozator al aceleiasi epoci au conlucrat pentru a salva de la degradarea definitiva destule femei (in jur de 80, se pare), care, altminteri, ar fi esuat in bordeluri, puscarii sau case de nebuni. Schema era una destul de simpla, dar eficienta: viitoarelor pensionare li se propunea un an de recluziune voluntara in acest azil de lux (“Regret ca nu pot aduce cate un pian in fiecare din camere!”, recunostea cu amaraciune Dickens), perioada in care urma un soi de reeducare morala (dar in conditii de maxim confort), dupa care rezidentele erau ajutate sa emigreze intr-una dintre coloniile indepartate ale Coroanei britanice (Australia, Canada sau Africa de Sud), acolo unde le era facilitata integrarea in societate, eventual incropirea unei mici afaceri. Practic, li se oferea sansa sa ia viata de la capat, stergandu-li-se cu buretele toate pacatele anterioare. E drept, la auzul propunerii de retragere voluntara din cotidianul cat de cat monden timp de un an, multe dintre virtualele pensionare de la Urania ziceau din start “Pas!”, altele fugeau din stabiliment dupa numai cateva luni (evident, furand tot ce era mai de pret, cum ar fi “doua saluri, sapte rochii, doua sticlute de parfum cu capac de argint si o fata de masa purpurie”), dar cele care aveau suficienta forta psihica profitau la maximum de aceasta sansa nesperata. Dickens nu a fost doar binefacatorul acestor ingeri reabilitati, ci si confesorul lor. Mai mult decat atat, el a consemnat pe hartie multe dintre povestile de viata absolut tulburatoare ale pensionarelor sale. Femeile aveau incredere absoluta in el si, chiar daca se pregateau de o evadare din Urania, nu ezitau sa-si povesteasca peripetiile sau, dupa caz, fantasmele cu lux de amanunte. Dickens nu le idealiza, ba, dimpotriva, nota cu mult realism, despre una dintre ele, ca “ar putea corupe o intreaga manastire de maicute in cel mult doua saptamani”. Marturiile despre protagonistele acestui proiect idealist utopic se gasesc in scrisorile adresate de Dickens feluritelor personaje ale epocii, inclusiv baronesei Burdett-Coutts. Din pacate, cartea destul de autobiografica rezultata din aceasta experienta fourierista nu a fost publicata niciodata, iar manuscrisul ei pare definitiv pierdut. Falansterul populat de femei usoare al lui Dickens ramane doar un subiect de multe alte speculatii…
 
 
 

Subiecte #Charles Dickens#David Copperfield