Domenico Caselli
Măcelărirea bucureștenilor pe vremea lui Chehaia Bei
și alte minunate povestiri din Bucureștii de la începutul veacului al XIX-lea
Editura Vremea
Prefață de Dan Roșca. Antologie de Miruna Lepuș. Ediție îngrijită de Silvia Colfescu.
Caselli a fost un cunoscut ziarist, publicist și scriitor, născut în România. A văzut lumina zilei la 31 octombrie 1875 în București, într-o familie modestă de constructori de origine italiană. Mare iubitor al Bucureștilor, el s-a aplecat asupra istoriei marelui oraș, extrăgând din arhive nenumărate detalii pitorești și întâmplări uitate, care întregesc imaginea acestei capitale europene. În paginile acestei cărți veți găsi articole publicate între anii 1936 și 1937, în rubrica „Cum erau odinioară Bucureștii” din săptămânalul „Gazeta Municipală”, ilustrând momentul 1821, unul dintre cele mai sângeroase din viața multiseculară a orașului. Începând cu figura pitorească a lui Bimbașa Sava, al cărui lux a fost nemurit de bucureșteni printr-o zisă admirativă, astăzi uitată, „trăiește ca Bimbașa Sava”, și continuând cu portrete de oameni, de străzi, de case, de cartiere, articolele lui Caselli se constituie într-un caleidoscop a cărui lectură va bucura sufletul bucureștenilor de baștină și de adopție.
„Se poate vorbi despre o pleiadă de italieni de succes care, odată, trăiau și activau în București. Din această listă fac parte Anton Maria del Chiaro, secretarul particular al lui Vodă Brâncoveanu, compozitorii Alfonso Castaldi și Enrico Fanciotti, arhitectul Gaetano Burelli și, firește, Domenico Caselli. Scrierile „italianului român cunoscător al picturii și istoriei bizantine” acum aproape opt decenii oferă și acum cititorului îndrăgostit de tainele trecutului câteva ore de lectură plăcută și instructivă.” – Dan Roșca
Lilly Marcou
Carol al II-lea al României. Regele trădat
Editura Corint
Prefață de acad. Dan Berindei. Traducere de Elena Zamfirescu. Lilly Marcou, născută în 1936, este un istoric francez de origine română, cu specializare în istoria comunismului. Licențiată în literatură la Universitatea din București, a obținut doctoratul în istorie la Universitatea Sorbona din Paris. De-a lungul carierei sale, a lucrat la Centre d’études et de recherches internationales (CERI), a predat la Institutul de studii politice din Paris și din 1993 studiază arhivele sovietice din epoca stalinistă de la Moscova. În 2007 a fost decorată cu Legiunea de onoare de către statul francez.
„Carol al II-lea aparține istoriei României, asupra căreia a domnit zece ani și încă într-o perioadă fastă, într-un moment de culme al destinului național. În perspectiva a peste șaizeci de ani de la dispariția sa, el rămâne o personalitate fascinantă, cu merite și cu defecte. I se pot reproșa și crime, dar trebuie recunoscută și opera sa de construcție. Nu i se poate imputa că n-a fost român, căci și-a iubit țara, neîndoielnic, în felul său, ca fiind a lui. Oricum, locul său, ca al oricărui conducător al acestei țări, se cuvine a fi în cartea de istorie a românilor, și doamna Marcou își aduce contribuția în largă măsură prin lucrarea domniei sale la această firească reașezare.” – Acad. Dan Berindei
„Două portrete dificil de reconciliat – pe de o parte prințul instruit, erudit și inventiv, pe de alta, bărbatul la cheremul unei femei isterice. O contradicție fundamentală între moștenitorul tronului, atât de iubit și de așteptat în țara lui, în care se punea speranța tuturor, și bărbatul îndrăgostit nebunește de o persoană mai mult decât comună, evident bântuită de capricii.” – Lilly Marcou
O carte care se încumetă să schimbe într-o măsură viziunea despre un rege nedreptățit, o reconstituire obiectivă, nu o apologie, sprijinită pe documente și analize care demonstrează că anii ’30-’40 au fost ani buni pentru români.