În urmă cu două luni a fost lansat volumul „Bucureștiul lui Mircea Eliade”, de Andreea Răsuceanu*). Într-un interviu publicat în preajma evenimentului, Andreea Răsuceanu spunea: „S-a vorbit în multe rânduri despre mitologia bucureșteană instituită de proza lui Mircea Eliade, care oferă probabil cea mai completă imagine a orașului din literatura română, în dubla sa dimensiune: capitală străbătută de semnele modernității, a vitezei și reclamelor strălucitoare (precum, îndeobște, în romanele realist-psihologice) și oraș aproape patriarhal, cu reminiscențe din La Belle Epoque, al mahalalelor și semnelor călăuzitoare care alcătuiesc, prin labirintul urban, un traseu misterios. Bucureștiul joacă, în literatura lui Mircea Eliade, un rol central, devenind aproape un personaj, atât în romanele realiste, cât și în proza fantastică, iar reconstituirea spațiului bucureștean, real și ficțional, îi poate oferi cititorului posibilitatea unei incursiuni inedite în labirintul prozei eliadești.” De la aceste mitologii pleacă autoarea în cartea sa.
„Cartea de față – a spus prefațatorul, scriitorul Sorin Alexandrescu – ne arată cât de fecundă se dovedește încă literatura lui Mircea Eliade, când abordarea ei se face altfel decât prin impresionismele și repetițiile în care excelează zisa critică tradițională. Abia așa înțelegem că o critică literară românească poate fi la fel de consistentă precum cea a lui Hillis Miller ori a lui Moretti, despre Dos Passos, ori a lui Bourdieu despre Flaubert. Îi urez Andreei Răsuceanu bun venit în prim-planul criticii tinere, europene”.
Andreea Răsuceanu este doctor în filologie al Universității din București, cu lucrarea „Mahalaua Mântulesei, drumul către modernitate” (2009). A publicat cronici, interviuri, articole de specialitate în reviste diverse – Viața Românească, România literară, Observator cultural, Bucureștiul Cultural, Idei în dialog, Convorbiri literare etc. Este autoarea mai multor traduceri din limba engleză și prefețe. Prima ei carte, „Cele două Mântulese” (Editura Vremea, 2009), este o incursiune în istoria străzii Mântuleasa, bazată pe documente de epocă, în încercarea de a descoperi sursele mitologiei bucureștene valorificate în ficțiune de Mircea Eliade. A fost nominalizată la premiile României literare, ale Uniunii Scriitorilor din România și la marile premii Prometheus, secțiunea Opera Prima. „Bucureștiul lui Mircea Eliade” are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010 – 2013 la CESI și Université Sorbonne Nouvelle Paris 3 (programul „Vers une géographie littéraire”).
Întrebată în ce măsură „Bucureștiul lui Eliade mai poate fi descoperit astăzi, în Bucureștiul anului 2013?”, Andreea Răsuceanu a declarat: „Dacă vorbim deci despre Bucureștiul real, despre geografia obiectivă a anumitor secvențe urbane exploatate literar de Mircea Eliade, acesta m-a preocupat mai ales în prima mea carte, «Cele două Mântulese», unde am căutat sursele mitologiei bucureștene instituite de Mircea Eliade, încercând să recuperez, pe urmele documentelor de arhivă, elemente legate de istoria străzii Mântuleasa și să le confrunt cu corespondentul lor ficțional. De data aceasta am pornit invers, dinspre ficțiune spre realitate, scopul demersului meu fiind o cartografiere cât mai completă a unui București denumit, pe rând, mitic, fabulos, magic, dar a cărui imagine era fragmentară, poate insuficient precizată până acum. Astfel s-a adăugat bine-cunoscutei imagini a Bucureștiului magic din «Pe strada Mântuleasa», «În curte la Dionis», «Uniforme de general» ș.a. o alta, a unui București violent, minat de tensiuni sociale și politice, prezentă mai ales în romanele proiectatei trilogii generaționiste, dar și un București marginal, periferic, care se deschide spre un peisaj non-urban, spre necuprins, spre un dincolo neliniștitor. Am încercat, de fapt, în carte, să mă apropii dintr-o altă perspectivă de proza lui Mircea Eliade, și am descoperit în disciplina geografiei literare un teren fecund și un instrumentar util pentru ceea ce mi-am propus. M-au ajutat mult și demersurile unor teoreticieni și critici preocupați de subiect în acest moment – precum prof. Michel Collot, de la Sorbonne nouvelle-Paris 3, unde am beneficiat de două stagii de cercetare, în cadrul seminarului Vers une géographie littéraire, în 2011 și 2012, dar și prof. Barbara Piatti, de la Institutul de Cartografie de la Zürich, care mi-a pus la dispoziție documentația proiectului la care lucrează de câțiva ani alături de o echipă de cercetători europeni, un atlas interactiv al literaturii europene, sau Franco Moretti, Marc Brosseau, Bernard Westphal etc, pe care i-am cunoscut fie direct, în cadrul unor conferințe sau întâlniri academice, fie prin intermediul cărților lor.”
De ce socotim această carte un eveniment editorial? În primul rând pentru că se ocupă dintr-un unghi total inedit de opera unui mare scriitor. În al doilea rând, Bucureștii interbelici capătă o viață neașteptată, dacă e să amintitm doar odiseea tramvaiului 14. În al treilea rând, autoarea mărturisește că și-a propus – și a și reușit – „să descopere ce anume a făcut ca anumite zone bucureștene să capete acea «aură» de mister care supraviețuiește și astăzi.” În sfârșit, altă intenție mărturisită – și din nou reușită – să retrezească interesul pentru geografia „vie” a orașului, consemnată în documente și în memoria fiecăruia în egală măsură; dar și pentru recitirea operei lui Mircea Eliade.
*) Andreea Răsuceanu – Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară. Prefață de Sorin Alexandrescu. Editura Humanitas