Michael stă nemișcat. Femeia îl mângâie cu delicatețe.
– N-am mai făcut-o până acum. Poate e doar un impuls. Dar e foarte
puternic.
Femeia se ridică într-un cot și îl privește intens, fremătând de
dorință. În spatele ei apare Touchstone. Michael nu lasă să i se
vadă pe față indignarea la adresa indiscretului.
– Pe vremea mea, pudoarea religioasă exagerată n-a putut împiedica
puternicul strigăt de nerușinată destrăbălare din noaptea nunții:
Hymen. Ooo, Hymenaee!
Michael înghite în sec, furios de imposibilitatea de a-i riposta
bufonului impertinent. Tânăra își apropie gura senzuala de a lui.
Se sărută lung. Tânăra își dezlipește buzele câteva clipe, oftând
excitată.
– Iubește-mă, iubește-mă!
Cei doi se sărută patimaș, mângâindu-se.
Touchstone își face iar apariția cu un carton mare pe care scrie
“FUCK – Fornication Under the Christian King” (“Adulter sub regele
creștin”). Michael, sărutând-o pe tânără, îl privește pe bufon de
parcă ar vrea să-l strângă de gât.
– O să pun asta la ușă. Să nu vă deranjeze nimeni. Ești însurat,
nu? He, he…
Touchstone dispare. Cei doi se sărută în continuare înlănțuiți și
căutându-și părțile anatomice protuberante. Touchstone apare cu un
alt carton pe care i-l arată lui Michael: “FUCK – Forced Unlawful
Carnal Knowledge” (“Forțată ilegal în cunoaștere carnală”).
– Sau să-l pun pe asta?
Michael se oprește din sărutul pătimaș. Tânăra îl privește mirată.
Michael rămâne cu privirea în tavan, mimând o oarecare nehotărâre
pentru a putea ieși din situație. Tânăra începe să-l mângâie întâi
pe gât, apoi coboară cu mâna mai jos. Michael geme și,
nemaiputându-se abține, începe iar s-o sărute. Îi dezvelește sânii,
lacom și încântat, o mângâie, coboară spre abdomen, apoi pe coapse.
Tânăra geme. Touchstone, cu aceeași expresie ștrengărească, merge
spre ușă.
– Nu sunt sigur cine pe cine forțează. Mă retrag.
Michael îi face un semn să se cărăbănească. Touchstone iese.
Michael ajunge cu mâna la zona extrem de intimă a tinerei. Gem
amândoi și se mângâie în continuare. Michael începe să se dezbrace
cu gesturi înfierbântate. Tânăra se strecoară sub el gemând din ce
în ce mai excitată.
Michael doarme profund. Liniștea este spartă brusc de țipetele
îngrozite ale tinerei și de bubuituri în ușă. Michael nu se
trezește imediat. Țipetele tinerei sunt sfâșietoare și stridente,
dar nu vin de lângă el, iar bubuiturile în ușă sunt din ce în ce
mai tunătoare și mai dese. Michael tresare și se trezește cu o mină
confuză și speriată. E singur în pat. Ușa se zgâlțâie de la
loviturile puternice. Prin geamul larg deschis se aud țipetele
îngrozitoare ale femeii. Se repede la fereastră. Tânăra atârnă în
afară, agățată cu mâinile de pervaz, și țipă îngrozită. Este goală
și vânătă de frig. Michael se apleacă și încearcă s-o apuce.
– Dă-mi mâna!
– Nu, nu! O să cad!
Ușa mai are foarte puțin și cedează din cauza loviturilor
furibunde. Michael îl vede jos pe unul dintre vânători, plin de
sânge, apropiindu-se de fată. Se întoarce de la geam și ia o pușcă
din cameră. Trage un foc prin ușa care se zguduie neîncetat. Câteva
clipe bușiturile încetează. Tânăra țipă. Deodată, și inexplicabil,
ochii îi fug spre tablou și vede chipul bufonului conturat perfect,
mai puțin gura. Iese în afară pe fereastră, cu arma îndreptată
înspre vânătorul care o ține pe tânără de picior. Își duce arma la
ochi și-l ochește, însă vânătorul se ascunde după fată.
– Ține-te bine!
Se mișcă în stânga și în dreapta pentru a-l prinde pe vânător în
cătare, însă și acesta se mută invers, ținând-o în permanență pe
tânără între ei. La un moment dat, înnebunit și de țipetele
isterice ale fetei, Michael face o mișcare bruscă și reușește să-l
păcălească. Capul vânătorului este acum total expus. Michael apasă
pe trăgaci, dar pușca nu are glonț pe țeavă. Exasperat, se întoarce
în cameră și ia altă pușcă. Ușa este lovită puternic și se
întredeschide, oprindu-se însă brusc în cuierul masiv. Michael
pornește spre ea, dar țipătul îngrozit al fetei îl face să se
năpustească spre fereastra deschisă. Iese cu pușca înainte. Țipătul
prelung și îngrozit care erupe în noapte îi îngheață fetei pe chip
odată cu sunetul sec și rece al unei capcane de urși care îi prinde
mijlocul în colții ascuțiți. Tânăra îl privește pe Michael câteva
clipe și-și dă drumul la mâini. Cade pe bărbat și se prăvălesc
amândoi pe zăpadă. Michael trage. Vânătorul are o convulsie și
încremenește. Tânăra mai are încă puțină vlagă să miște un picior.
Michael se mai uită o dată spre ușă, unde vânătorul forțează
împingând să-și bage umărul și capul, și sare pe geam. Se târăște
până la fată și încearcă să desfacă colții capcanei, dar nu
reușește nici măcar să-i clintească. Și chiar dacă ar reuși ar fi
inutil. Vânătorul îl apucă de picior. Michael se întinde spre pușcă
și-l lovește cu țeava acesteia. Vânătorul se zbate cu puterile
micșorate. Michael vede cuțitul vânătorului lângă el, îl apucă sub
privirile îngrozite ale acestuia și-l înjunghie. Ca să fie mai
sigur, îi taie apoi și beregata. La fereastră apare celălalt.
Trage, dar nu-l nimerește. Michael fuge pe lângă cabană. Ajunge la
ușa de la intrare și se oprește brusc când îl vede pe bufon,
așteptând calm.
– Ei, bine. Acum ar trebui…
– Gura! Știu ce trebuie să fac!
Intră și se repede în salon. Ia un vătrai lung și ascuțit de la
șemineu și urcă în fugă pe scară. Se aud pe coridorul de sus pași
rapizi. Ultimul vânător apare în capătul scării cu pușca îndreptată
spre Michael. Michael urcă încrâncenat și, în ultimul moment, când
vânătorul tocmai trage, se aruncă pe burtă. Apoi se ridică rapid și
îl străpunge pe vânător cu vătraiul. Sunt față în față, aproape
lipiți unul de altul. Michael împlântă vătraiul și mai adânc în
abdomenul criminalului. Acesta, cu un ultim efort, îl strânge de
gât fără putere și se prăvălește peste el. Se rostogolesc amândoi
pe scări.
Michael se trezește. Coboară speriat din pat cu gesturi
precipitate. Își descoperă bagajele cu care a sosit în prima zi. Se
repede și deschide geamul. Jos nu e niciun cadavru, nici al fetei,
nici al vânătorului. Se învârte debusolat prin cameră, dar ceva mai
luminos la chip, aproape bucuros. Touchstone, dintr-un colț, își
face simțită prezența dregându-și vocea.
– Cred că e prea devreme ca să te bucuri.
Michael tresare, dar apoi îl privește vesel.
– Dar m-am întors, nu-i așa? Suntem în 2010!
– Și ce dacă. Are vreo importanță anul morții tale?
Michael se apropie de el tulburat.
Tochstone privește atent pe geam.
– Păi, care-i diferența între a muri în 2004 sau acum, în 2010.
Pericolul nu a trecut!
Michael pare că vrea să mai zică ceva, dar tace. Urmărește privirea
bufonului și se apropie de fereastră. Ceva mai departe, pe o șosea
care se vede printre copaci, doi bărbați gesticulează, arătând spre
o anumită direcție. Mai apare un bărbat, schimbă câteva vorbe cu
ceilalți doi și pornesc amândoi în fugă, dispărând în spatele
copacilor. Michael se întoarce spre bufon.
– Esti sigur?
– Te-am mințit eu vreodată?
Michael ezită câteva clipe, apoi răspunde indignat.
– Da!
Touchstone, vag încurcat, zâmbește buclucaș.
– Ei, da. Dar nu cu probleme capitale. Mă tem că trebuie să te
aperi. Acum știu că poți.
– Adică?
– Adică, ai de făcut același lucru.
– Dar te-am răzbunat, nu? Ce mai vrei? Sau și ăștia ți-au făcut
ceva?
– O, nu, în niciun caz.
– Și atunci ce zici că trebuie să fac?
– Să-i omori tu ca să nu te omoare ei.
– O, nu se poate! Iar începi cu prostiile?
– Atunci, treaba ta! Eu nu mă mai bag.
Bufonul se așază pe un scaun. Își ia o carte voluminoasă. Michael
constată surprins că este un incunabul. Touchstone începe să-l
răsfoiască preocupat. Michael este nedumerit. Se gândește câteva
clipe, privind aiurea prin cameră. Apoi se uită spre bufon.
– Ce citești?
– Un tratat din 1486, cea mai cunoscută operă medievală despre
vrăjitorie și magie…
– “Malleus maleficarum”! O știu.
– Ei da?
– Da!
Touchstone îl privește întrebător.
– Susține că diavolul are mai multă putere de manipulare asupra
oamenilor prin sexualitate. Astfel se transmite la nesfârșit
păcatul originar… Magie erotică, în principal. Mulțumit?
– O-ho, foarte… Touchstone închide volumul. Nici nu mai trebuie
s-o citesc.
– Ai un incunabul original?
– Sigur că da, vrei să te uiți?
– Nu, mulțumesc.
– Păi sigur că nu vrei. De-abia te-ai încărcat cu magie
erotică.
Michael se uită urât la el.
Touchstone devine iar atent la incunabul.
– Ți-am mai spus. Victime colaterale.
Michael își abține furia. Își compune o figură neutră.
– Cum ai reușit?
Touchstone se uită la volumul greu și apoi la Michael, care face un
semn de aprobare arătând spre incunabul.
– Am profitat de așa-numita Index librorum prohibitorum, dacă știi
ce e aia…
Michael dă din cap.
– Bine că le știi tu pe toate! Puțină modestie nu ți-ar strica
deloc… Așadar, frica și confuzia cauzate de aparițiile periodice
ale acestor liste oficiale ale Sfântului Oficiu al Inchiziției
scădeau uneori foarte mult prețurile cărților. Chiar ale celor
foarte rare.
Michael îl privește disprețuitor și începe să se îmbrace. Îl mai
privește o dată pe bufon, care se uită la el cu coada ochiului.
Michael pufnește supărat și pornește spre ușă.
– Karma lui Milarepa era foarte, foarte proastă…
Michael se oprește mirat în cadrul ușii.
– Marele Lama Marpa l-a trecut pe Milarepa prin încercări
dureroase, prin mari suferințe. L-a ajutat să-și purifice karma
pentru a putea deveni un adevărat bodhisattva. L-a făcut să
înțeleagă că nimic nu e veșnic, să practice detașarea și uitarea de
sine…
– Touchstone, oprește-te că tu nu ești Marpa! Și nici eu Milarepa.
Extraordinar! Mai rămâne să mă iei acum cu dictoane și interpretări
psihanalitice.
– Sigur, izbucnește bufonul încântat, eu sunt adeptul școlii
americane de psihanaliză. Cea englezească mi se pare că…
– Gata, bufonule!
Touchstone tace ofensat de modul în care Michael a articulat.
Privește pe geam. Michael iese.
Coboară încet pe scări. Ajunge în hol. Se oprește și ascultă. Se
aud lemnele arzând în șemineu. Michael se apropie cu pași lenți și
ușori de ușa deschisă a salonului. Se oprește iar câteva clipe.
Caută cu privirea, dar nu-i atrage nimic atenția. Îndrăznește și
intră. Nu e nimeni. Se întoarce în hol și observă ușa de la
celălalt living întredeschisă. Se apropie prudent. Împinge
ușa.
Se oprește surprins când vede un bărbat bine legat, cu alură de
agent CIA, turnându-și în pahar dintr-o sticlă de whisky. Tipul îl
privește scrutător.
– Michael Cunningham?
Michael se apropie nesigur.
– Da.
– Bixler, CIA.