Bugetul a ajuns o fantomita in disolutie

In legatura cu statul roman sau cu autoritatile/institutiile statului s-a vorbit in diverse ocazii despre “disolutie”. Un cuvant elegant, care pare adecvat unor discutii teoretice nuantate.

Ceea ce se intampla zilele acestea, cand tot felul de oameni si organizatii, mai mult sau mai putin private, emit diferite pretentii, in valoare totala de miliarde de dolari, pe care ar urma sa le onoreze bugetul statului, ar trebui sa aduca trezirea la realitate a numitelor “autoritati”.

Bugetul oricum finanteaza atat de multe lucruri de care n-ar trebui sa se ocupe, incat te miri ca mai exista vreun fel de ban, fie si scriptic sau imprumutat, in trezorerie. Or, un stat fara o letcaie nu se mai cheama ca este in disolutie”, ci de-a dreptul praf si pulbere si de rasul curcilor. Adica nu se mai califica pentru apelativul “fantoma”, ci cel mult pentru cel de “fantomita”. ai aceea in disolutie.

Sa luam pe rand solicitarile care agreseaza bugetul statului. Una, si cea mai dezastruoasa, rezulta din decizia de ieri a Tribunalului Bucuresti in cazul CEC-FNI, care a respins actiunea prin care CEC solicita anularea contractului cu FNI privind garantarea sumelor depuse de investitori. Ce inseamna pe romaneste acest verdict? Ca CEC ar fi bun de plata pentru vreo 7.000 de miliarde de lei, cat a reiesit ca ar fi fost, pana la urma, activul FNI, cu toate ca public se raportasera ceva peste 3.000 de miliarde de lei. ai pentru ce? Pentru ca un presedinte CEC inconstient – l-am numit pe Camenco Petrovici – a semnat un fel de contract aberant cum ca garanteaza investitiile unor cetateni privati la un fond privat. Presedinte care, pare-se, se simte tare rau zilele acestea, atat cat sa nu suporte arestul, dar care s-a simtit destul de bine in fruntea unei institutii de stat, CEC, cat sa n-o paraseasca nici macar din motive de sanatate. Tot la capitolul “vajnici reprezentanti ai unor insittutii de stat in disolutie” si tot in cazul FNI avem exemplul fostului comisar CNVM, Cezara Bebis, care de asemenea a descoperit numai in arest cat este de grav bolnava.

Ce legatura are bugetul de stat, alcatuit – si merita s-o repetam obsesiv – din banii adunati de la contribuabili, cu investitia unor cetateni particulari? Trebuie s-o spunem, in pofida justitiei romane: niciuna. ai nici n-ar fi corect sa fie asa. Daca orice om de afaceri, care munceste de dimineata pana seara, risca bani in fiecare zi, nu doarme noaptea de grija si pierde, s-ar duce dupa aceea cu jalba-n protap la Finante sa-i dea bani de la buget, unde am ajunge? Dealtfel, e de mirare cum distinsii judecatori nu au avut macar curiozitatea sa-si imagineze ce inseamna 7.000 de miliarde de lei. Macar in comparatie cu bugetul pe un an al Justitiei, care nu atinge 2.500 de miliarde de lei. ai daca si-au imaginat, cum de nu le-a dat “eroare”, ca la un calculator care nu are atatea cifre pe afisaj cate zerouri sunt in suma respectiva?

Alta cerere de ultima ora vine din partea Bancii Agricole. Cica statul roman ar mai trebui sa bage 100 de milioane de dolari in aceasta banca. Altfel nu se poate privatiza, ca n-o cumpara nimeni. Aceasta dupa ce, in 1997, statul a mai dat 500 milioane de dolari pentru aceeasi banca si dupa ce banca a pasat lunile trecute inca vreo 3.000 miliarde lei sub forma de credite neperformante la AVAB. ai toate acestea ca, intr-un final glorios, cineva sa dea cateva zeci de milioane de dolari pentru cumpararea bancii. Eventual in rate. Iar autoritatile aceluiasi stat demn de mila, dar si de o cauza mai buna, sa mai bifeze un punct din acordurile cu organismele internationale.

Inca una: exportatorii romani acuza BNR ca i-a facut sa piarda un miliard de dolari. Cum asa? Fiindca leul s-a depreciat mai mult fata de dolar decat fata de euro, iar dumnealor au contracte de export mai mult in euro. Altfel spus, tot statul ar trebui sa-i asigure pe distinsii exportatori impotriva riscului valutar. Probabil ca in astfel de situatii s-a inventat expresia “te doare mintea”.

Dealtfel, “autoritatile” s-au pus singure in aceasta situatie. Atunci cand au acceptat ca de la buget sa plateasca peste doua miliarde de dolari pentru “restructurarea sistemului bancar”, o preafrumoasa expresie care acopera gaurile de la Bancorex si Banca Agricola. Atunci cand au acceptat sa acopere de la buget deficitul bugetului de asigurari sociale, pe care tocmai se pregatesc sa-l carpeasca din nou, tot de la bugetul statului. Este de mirare, aceasta fiind situatia, nu ca nu mai sunt bani pentru mancarea Armatei, ci ca de-abia acum s-au terminat banii.

In aceeasi logica, poate ca statul ar trebui sa plateasca si cand ploua-afara si cand nu ploua de loc – doar de curand ministrul agriculturii a cerut de la buget 5-6.000 de miliarde pe motiv de seceta – si pentru ca iarna nu-i ca vara, nici Romania ca SUA.