Cu numai doi ani in urma, analistii, investitorii si intreaga mass-media erau prinsi in febra Internetului, toti prevestind castiguri uriase mai ales in comertul electronic dintre companii si consumatori, asa-numita industrie “business-to-consumer” (B2C). Estimarile au luat intr-atat ochii investitorilor incat dot-com dupa dot-com au intrat in jocul ofertelor publice initiale. Elanul noii industrii nu putea dura insa la infinit. Lucrurile s-au schimbat din momentul in care cateva dintre cele mai populare companii din sectorul B2C si-au simtit tras covorul de sub picioare inainte de a reusi sa gaseasca o modalitate de supravietuire pe cont propriu. Murmurele deziluziilor au inceput la scurt timp sa devina tot mai dese pe masura ce tot mai multe aventuri B2C s-au dovedit a fi extrem de riscante.
O data cu declinul sectorului B2C, noua economie a creat o alta oportunitate: comertul electronic intre companii sau industria “business-to-business” (B2B). Analistii au prevazut iar o “epoca de aur” pentru sectorul nou-nascut si valurile de finantari au inceput din nou sa curga. In ciuda sfaturilor de precautie din partea unor finantisti mai pesimisti (sau poate mai realisti), estimarile cu privire la rezultatele companiilor implicate in B2B raman inca ridicate. Poate chiar prea ridicate.
Afacerile B2B sunt de fapt trucuri care permit marilor companii din diferite industrii sa isi mentina pozitia pe piata. Ideea este ca aceste concerne pot economisi imense sume de bani accesand mega-platformele de comert electronic in loc sa-si negocieze contractele de achizitie de materiale sau echipamente cu fiecare furnizor in parte. Teoretic, in fiecare ramura industriala s-a lansat in ultimul an cel putin o astfel de burse online. Platformele de comert electronic sau bursele virtuale au avut succes mai ales in industria auto, a tehnologiilor informationale sau a industriei chimice.
Spre exemplu, chiar la inceputul acestui an, IBM a anuntat crearea serviciului Component Knowledge, destinat in exclusivitate companiilor care vor sa achizitioneze online componente electronice.
Dupa doar cateva saptamani, compania DuPont si-a anuntat intentia de a crea o platforma de comert electronic cu bunuri de uz industrial si servicii.
Analistii estimeaza ca numai platformele americane B2B vor fi gazdui tranzactii de peste 6.000 de miliarde de dolari in 2005. Castigatorii certi ai noii tendinte sunt companiile care dezvolta infrastructura acestor burse. Producatori precum Ariba, Oracle sau IBM, pentru a numi doar cativa, vor obtine venituri uriase chiar inainte ca platformele construite de ei sa devina operationale.
Dar oare bursele online sunt o idee buna?, se intreaba o parte dintre analisti. Daca da, atunci ele ar trebui sa depasesca orice obstacol care le-ar putea atrage neincrederea investitorilor.
Optimistii sustin ca numai oportunitatea de a reduce costurile elimina toate dezavantajele ce decurg din aceasta reorientare (spre exemplu, cele provocate de intreruperea colaborarii cu unii dintre furnizorii obisnuiti). Dar pot oare site-urile B2B sa reduca atat de mult preturile incat sa absoarba costurile legate de construirea si mentinerea operatiunilor si sa taxeze indeajuns tranzactiile intre companii incat sa mai obtina si un profit? Pot ele sa faca aceste lucruri inainte ca investitorii sa le intoarca spatele?
Observatorii noii economii care nu au fost luati de valul B2B considera ca pretul produselor comercializate nu este atat de important precum mentinerea relatiilor intre parteneri. Oamenii de afaceri sunt mult mai interesati de loialitate, incredere si calitatea serviciului, adauga ei. Nu foartemulte companii vor fi atrase de ideea economisirii catorva centi dintr-un dolar daca e vorba sa-si abandoneze partenerii traditionali de afaceri si sa intre pe o piata unde majoritatea participantilor sunt aproape anonimi.