Maud Lethielleux – Spune da, Ninon. Traducere de Mădălina Dima. Scris dintr-o singură respirație, acest roman de debut, care a cunoscut un imens succes, este o adevărată jubilație a memoriei aplecate peste vârsta copilăriei cu arta inegalabilă de a înnobila cuvintele cu parfumul inocenței. Preluăm din prezentarea lui Dan Burcea: “Perspectiva în care autoarea situează personajul-narator depășește însă simpla observație a evenimentelor, fie ele cât se poate de grave, construind, în schimb, o lume secretă căreia Ninon îi va da viață de la înălțimea celor nouă ani ai săi.
De la înălțimea celor nouă ani ai săi, Ninon privește lumea cu ochi triști: părinții ei se despart, căsnicia lor pare că nu a fost niciodată fericită, iar dispariția iubirii lasă locul minciunii și refuză compromisul. În această lume atât de complicată, Ninon face o alegere definitivă, ireconciliabilă – va rămâne cu Fred, tatăl ei, pentru a încerca împreună să construiască o lume nouă, mai dreaptă, mai plină de iubire, în orice caz. De aici, Maud Lethielleux îi va acorda lui Ninon din ce în ce mai mult spațiu narativ, în așa fel încât ea va deveni farul ce va lumina acest emoționant roman. Spune da, Ninon este de departe unul dintre cele mai frumoase romane franceze apărute în ultimii ani și având ca teme inocența, dragostea filială și puritatea adolescentină.”
Frédéric Vitoux – Clarisse. Traducere de Cristina
Balmuș. Cunoscutul autor francez, membru al Academiei Franceze,
critic literar la Nouvel Observateur (Noul Observator), romancier
și scenarist, Frédéric Vitoux evocă în Clarisse o femeie
ieșită din comun, un personaj romanesc. “Mi-au trebuit 20
de ani ca să scriu acest roman.” Clarisse traversează
un secol iluminând familia Vitoux. Șarm și nostalgie. “Rareori –
scrie editura, de fapt coordonatorul colecției – se întâmplă ca un
roman să folosească atâta eleganță și măiestrie artistică pentru a
reuși să-și fixeze atât de profund rădăcinile în pământul
eternității memoriei, folosind cu o extraordinară forță
arta de a naviga pe linia atât de subtilă a contingenței dintre
real și imaginar.
Retrasând istoria a trei generații ale familiei Vitoux, autorul așază în centrul narațiunii figura luminoasă a Clarissei, personaj care dă și titlul romanului. Dacă la început prezența ei pare să fie sufocantă, pe parcursul cărții devotamentul său devine însă din ce în ce mai profund, transformându-se, am putea spune, în devoțiune. Romanul mânuiește cu grație arta portretului, a evocării într-un stil epurat a chipului discret, misterios al acestei femei capabile de o iubire adevărată, infinită, pe care singură o definește: “Eu nu știu să iubesc, știu să ador”.
Genevieve Duboscq – Drumul spre Ierusalim. Traducere
de Mala Bărbulescu. Este un jurnal de călătorie și recunoștință.
Mutilată 90%, autoarea pleacă la 13 iulie 1965 din Normandia
(Havre) până la Ierusalim, traversând Franța, Elveția, Iugoslavia,
Bulgaria, Turcia, Asia Mică, cu un măgăruș (Bijou) drept tovarăș.
În patru luni ea a parcurs 5.900 km și a sosit la Ierusalim la 30
octombrie. Totul pentru o promisiune, pentru a-i mulțumi lui
Dumnezeu, Marelui Patron, cum îl numește ea, de a-l fi salvat de la
moarte pe Noël, copilul ei, născut în noaptea de Crăciun.
“Pe tot parcursul acestei lungi călătorii – precizează Dan Burcea -, Geneviève se descoperă cititorului cu sinceritate, cu umor, lăsând să transpară toate momentele ei de bucurie, dar și de îndoială, uneori de descurajare pe care le trăiește cu intensitate. Această carte atât de vie, de alertă, este scrisă ca un jurnal de călătorie în care oamenii întâlniți devin adevărate personaje, în situații și locuri atât de diferite, după felul țărilor pe care le străbate. În aceeași măsură, însă, romanul ridică în mod discret vălul sufletesc al ființei autoarei care trăiește o adevărată experiență de convertire interioară, secretă și intimă, care îi întărește definitiv credința în Dumnezeu.”