Uniunea Scriitorilor din Romania l-a rasplatit luni pe poetul Constantin Abaluta cu Premiul pentru poezie pe anul 1999, pentru volumul “Cartita lui Pessoa”. Deloc intamplator, titlul trimite spre biografia autorului: Constantin Abaluta spune ca a trait un continuu sentiment de claustrare datorat excesului de zel pe care parintii l-au considerat benefic in tentativa lor protectoare de a nu face cunoscuta unicului lor copil realitatea ingrozitoare a societatii in care traia. Acest “sentiment al golului” i-a marcat viata si opera deopotriva.
Nascut intr-o familie de intelectuali, Constantin Abaluta isi aminteste de momentul cand, intr-o buna zi, o vecina i-a vorbit mamei lui in soapta despre obligativitatea de a rupe primele pagini din cartile scolare – cele cu portretul regelui. Copilul de atunci n-a putut intelege de ce trebuiau eliminate acestea si de ce oamenii vorbeau in soapta despre asemenea lucruri.
Familia, originara din Alexandria, s-a mutat la Bucuresti inainte de nasterea copilului. Fratele tatalui fusese arestat si bagat la inchisoare pe motiv ca era chiabur. Din aceasta pricina, multa vreme, familia a trait cu sentimentul ca este urmarita, asa incat soneria de la intrare provoca intotdeauna frisoane celor din casa.
Intr-o buna zi, s-a prezentat la usa un militian care se numea Ababei si care voia sa locuiasca in chirie la familia Abaluta pentru ca “cineva” l-ar fi informat ca ar exista un spatiu excedentar. Acasa erau doar mama si fiul, care l-au rugat pe “nenea militianul” sa revina dupa intoarcerea tatalui. Acesta a acceptat, dar nu inainte de a-si lasa pe hol o ladita care ulterior nu a mai fost revendicata, un soi de cui al lui Pepelea. A existat atunci o perioada cand, pur si simplu, regimul comunist iti “recomanda calduros” cate un “chirias”, daca se considera ca ai spatiul de locuit prea mare.
Crescut intr-o atmosfera in care comunicarea lipsea, poetul de mai tarziu a fost un copil singuratic si mai ales insingurat, impresionat de imaginea cladirii Circului din Colentina si a numeroaselor maidane care o inconjurau in acea perioada. Sentimentul spatiilor goale avea sa devina mai tarziu o dominanta in opera scriitorului.
Isi aduce bine aminte de un amic, Luci, extrem de abil, care-l deposeda mereu de bani sau de carti, jucand “la pariu” orice: rummy, scrabble sau poker. Mai tarziu, Luci a devenit fotograf, luand sume in avans si disparand uneori fara sa mai dea clientilor banii si fotografiile. Avea o adevarata manie pentru lucruri de felul acesta. Scriitorul se gandeste chiar sa scrie o proza in care Luci sa fie personajul principal.
Pasionat de pictura, grafica si desen, Constantin Abaluta urmeza cursurile Institutului de Arhitectura, organizandu-si, in anul 1969, prima si de altfel singura expozitie de pictura, la Casa Scriitorilor din Bucuresti, cu o prezentare facuta de criticul Radu Ionescu si beneficiind de aprecierile lui Petru Comarnescu.
Debutul poetic se petrece in primii ani de facultate, prin 1958, in revista “Luceafarul”, coordonata pe atunci de Mihu Dragomir. Desi afirma ca nu a avut lecturi organizate, Constantin Abaluta recunoaste ca a fost marcat in copilarie de “Gog”-ul lui Papini, carte interzisa pe vremea aceea de catre regim si arsa mai tarziu de catre parintii speriati de ideea unei descinderi a Securitatii.
In anul 1966, din cauza unor delatiuni facute de cativa colegi “binevoitori”, Constantin Abaluta, Barbu Cioculescu si alti doi amici au fost anchetati de catre aceeasi Securitate timp de aproape 3 saptamani, sub acuzatia ca ar fi incercat sa vorbeasca rau despre alegeri si ca poemul suprarealist al lui Abaluta trimis la un concurs de poezie in Japonia ar fi continut imagini subversive. Acea ancheta a fost una dintre ultimele tentative ale Securitatii de a “deconspira” grupuri de “reactionari”, de “tradatori”, pentru a-si dovedi utilitatea in fata noului conducator comunist, Nicolae Ceausescu.
Autor a peste 20 de carti de poezie, sapte traduceri si trei carti de proza, Constantin Abaluta se declara profund dezamagit de conditia scriitorului roman si de faptul ca statul ignora actul de cultura. Discret, elegant, inzestrat cu o rafinata inteligenta, Constantin Abaluta este un important reprezentant al generatiei literare din care face parte si despre care pregateste o antologie ce va insuma peste 1200 de pagini.