Normal, avem trei meciuri pe zi de la cea mai iubita competitie fotbalistica, deci reclamele, indiferent de produs, trebuie sa arate “special”. Mai simplu spus, foarte multa lume a bagat ceva fotbal in scenariu.
Seria Bergenbier continua cu un scurt rezumat despre ce e in mintea barbatului: fotbal, sex, bere. Camera se plimba tremurat, avem de-a face cu privirea personajului masculin. Mai intai este tintuit televizorul, unde poate fi observat un meci de fotbal in plina desfasurare (fapt normal in luna iunie, din patru in patru ani). Apoi, camera aluneca spre decolteul prietenei iubitei sale, isi face singur zoom… Si, in final, se opreste la sticla de bere. Marele mesaj: s-a schimbat sticla! Mi-e teama ca aici am iesit putin din ordinea misogina a creierului barbatesc. Astfel de detalii nu atrag atentia. Asa cum nu culoarea sutienului conteaza, ci adancimea decolteului. N-am facut altceva decat sa duc mai departe interpretarile publicitarilor in ce priveste creierul masculin. Daca e sa fim misogini, sa fim pana la capat. Noi nu observam forma sticlei: doar o bem!
Interesanta miscarea facuta de Alexandrion. Este prima reclama la “tarie” care arata exact ca un spot pentru bere. Personajele sunt din acelasi film, cu “baietii” obisnuiti care beau impreuna si privesc meciul. Schimbul de replici e vioi si amuzant. Haioasa e si ideea de a alege meciul Coreea de Sud – Togo pentru a ilustra futilitatea unei eventuale excursii in Germania, mesajul fiind simplu: stai acasa si bea un paharel, de ce sa te agiti?, pentru ce?, pentru Togo? Efectul este previzibil, desi miscarea a fost imprevizibila. De la spoturile cu Monica Barladeanu, care doreau (bietele spoturi!) sa sugereze finetea bauturii, oamenii au trecut la varianta populara, desi cliseizata, de publicitate. Si s-ar putea sa aiba succes. Pe cand coniac la PET? Un mic bonus de tarie: si cei de la Imperial au incercat ceva in spirit microbistic; nu le-a iesit; spotul e si mai artificial decat varianta initiala; glumele cu scenariu “comunist” nu au cum sa te faca sa razi la nesfarsit; in plus, nu intotdeauna spoturile ies atat de bine precum cele la ROM Tricolor; nu e de ajuns sa alegi tema ca sa iasa ceva de calitate.
In aceeasi hora fotbalistica au intrat la gramada masini, telefonie mobila, fixa, chipsuri si cate altele. Reclama cu Ronaldinho la Star Max mi se pare rudimentara si agresiva. Este exploatat la maximum chipul fotbalistului, evident. Oricat ar juca el de bine, zambetul lui special devine repede plictisitor. Macar am vazut cum arata mama megastarului. Opel sfideaza in continuare logica: un spot cu un portar care sta pe transversala si care incaseaza un gol. Atat. Prin comparatie, spotul pentru Kit Kat este genial – un cameraman indiferent renunta in favoarea unui baton cu ciocolata la filmarea celor mai aprige momente dintr-un meci. A, si era sa uit: Eufonika ofera telefonie fixa ieftina, asa ca unii se uita la un meci cu receptoarele in mana. Dumnezeule, cat cliseu! Publicitatea in timpul Campionatului Mondial este aproape la fel de plictisitoare ca un meci Togo – Coreea de Sud.
* Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei Apropo, comentator in domeniile cultura, mass-media