Romain Puértolas – Zahera, fetița care a înghițit un nor mare cât turnul Eiffel. Traducere din limba franceză de Luminița Corneanu
Romain Puértolas s-a născut la Montpellier în 1975, a circulat mult și nu a refuzat niciun job. Doar fakir nu a reușit să devină, deși nu i-ar fi lipsit nimic: inventivitate, conversație, umor, o desăvârșită condiție fizică și o infinită empatie față de semenii săi. În copilărie își dorea să se facă stilist-trompetist, însă soarta îi rezervase un alt viitor. Într-o continuă mișcare între Franța, Spania și Anglia, a fost pe rând DJ, cantautor, profesor de limbi străine, translator-traducător, steward, magician, înainte de a-și încerca norocul ca spintecător de femei într-un circ austriac. De unde a fost dat afară într-un timp-record, din pricina lipsei de abilități, pentru ca apoi să opteze fără nicio ezitare pentru scrisul compulsiv. Romain Puértolas a lucrat timp de trei ani într-o agenție de combatere a rețelelor de trafic pentru imigranți. În prezent, este analist al Direcției de Poliție a Frontierelor din Franța.
La aceeași editură i-a apărut în traducere românească un superb volum, „Extaordinarul voiaj al unui fakir care a rămas blocat într-un dulap Ikea.”
În cartea de față, cu aceleași sensibilitate, îndrăzneală, farmec, Puértolas spune povestea unei tinere franțuzoaice care nu poate face copii, după ce i-a fost extirpat uterul, dar care a adoptat o fetiță din Maroc, bolnavă într-un spital de la naștere, în urmă cu șapte ani, și pe care dorește s-o aducă în Franța. Numai că, în ziua programată acestui transfer, cerul Franței e interzis zborurilor aeriene, în urma erupției unui vulcan din Islanda. Eroina, Providence Dupois, face tot ce poate să zboare până în Maroc, înclusiv să învețe zborul ca o pasăre, iar în urma unui accident, își donează plămânii fetiței bolnave salvând-o. Dragostea îți dă aripi. Însă povestea nu trebuie să fie tragică, încât deși știm cum s-au petrecut lucrurile, trebuie să acceptăm că toate persoanjele se salvează.
Fernando Trias de Bes – Colecționarul de sunete. Traducere din limba spaniolă de Liliana Pleșa Iacob
Fernando Trías de Bes s-a născut la Barcelona, în 1967, și a publicat multe romane stranii: „Cerneala”, „Norocul”, „Vânzătorul de timp”, „Omul care și-a schimbat casa pe o lalea” ș.a.
Încă din copilărie, Ludwig Schmitt avea uimitoarea capacitate de a capta sunetele din natură și a le înregistra în memorie. Dar la un moment dat a descoperit că din colecția sa lipsea unul: „frecvența unică, cea mai dorită, sunetul perfect, celest, magic, etern”. În căutarea acestuia, va constata că poate reproduce cu uimitoare exactitate sonoritățile pe care le tezauriza, devenind cel mai mare tenor al Germaniei. Însă darul acesta i-a adus cu sine un blestem. În căutarea sunetului perfect, celest, magic și etern, cel mai înzestrat copil devine cel mai crud amant, cel mai mare tenor.
„Pasiune și răni, da, așa stătea scris. Era sacrificiul meu, dovada iubirii, a celei mai mari iubiri, a unei iubiri mai autentice decât cea eternă, fiindcă era dorință omenească, adevărata iubire, unica, iubirea finită și limitată care se naște în sufletele tuturor bărbaților și femeilor din lumea aceasta, acea iubire ce poate fi imaginată, dar nu descrisă, acea iubire pentru care nu există nici acord posibil, nici melodie care s-o evoce.”
Sexul său va provoca moartea oricărei femei pe care o va iubi fizic. Va întâlni însă o soprană cu calități similare lui, dar și atinsă de un blestem similar. Și va afla că nu sunt decât urmașii prin veacuri ai lui Tristan și Isolda și le e sortit să moară ca ei.
O poveste stranie, scrisă și tradusă admirabil.