Cai verzi pe pereți, cai verzi pe pereți...

Radioul este închis și totuși îmi revine obsesiv în minte acest refren, citind fluxurile de știri. În Europa o rafinărie din 10 va fi închisă datorită lipsei de profitabilitate și a construcției altora, mai performante, pe alte continente. Își mai duce aminte cineva de strategii care propuneau ca statul să cumpere Arpechim pentru a o pune în funcțiune și a o vinde la pachet cu Oltchim?

Mă tot întreb, cât timp vom mai continua să rămânem cu fața spre trecut, ignorând viitorul? Câtă vreme vom mai păstra nostalgia economiei ceaușiste bazate pe cantitate și nu calitate: supracapacitate de rafinare, supraproducție de oțel, etc.? Adica mult și prost, mult și fără rost.

Răspunsul pentru mine nu poate fi decât acesta: atât timp cât nu vom avea viziunea care să ne permită să punem altceva în loc. Atât timp cât nu vom înțelege că față de perioada “epocii de aur”,  lumea s-a schimbat din rădăcini și continuă să se schimbe, iar noi, ca țară, rămânem în criză de lideri și în criză de viziune care să poziționeze economia României pe harta lumii în următorul deceniu. Iar eșecurile sunt vina exclusivă a noastră, a românilor. Într-o economie globalizată, cu resurse in scădere, lupta pentru bunăstare este pe viață și pe moarte. Și doar cei inteligenti și competitivi vor reuși. Cei slabi și ignoranți vor fi condamnați la subdezvoltare și la marginalizare. Putem fi inteligenți și competitivi astfel încât să reformăm economia? Sau rămânem slabi și ignoranți și preferăm să dăm vina pe alții pentru greșelile noastre?

Oare le-o fi dat cineva acest mesaj studenților la centenarul ASE-ului? Nu pot decât să sper. Dar mi se pare trist, extrem de trist, că un fost prim-ministru să explice tinerilor din ziua de azi că starea actuală a economiei românești se datorează privatizărilor și dictaturii externe. Trebuie să spunem tinerilor clar și răspicat: nu privatizările în sine au reprezentat sursa eșecurilor, ci modul în care ele au fost realizate  – mai întodeauna negociate dupa ce țara fusese adusă “pe butuci” datorită exceselor și lipsei reformelor,   negociind în genunchi cu creditorii internaționali. Și, da, așa cum spunea vorbitorul, foarte multe sectoare economice s-au inchis. Dar sa le spunem studenților și de ce: pentru că nu erau competitive și consumau resursele economiei, fiind  devalizate de firme căpușă, și conduse de un management incompetent, scăpat de sub controlul acționarului. Dar slavă Domnului că mai sunt încă firme care au scăpat privatizării și nu putem decât să regretăm că nu sunt mai multe pentru a ne tripla PIB-ul (așa cum regreta d-nul fost prim-ministru): CFR Marfa, Oltchim, Poșta Română și altele asemenea. Scuzat fie-mi sarcasmul…

Sincer să fiu, nu tratarea cu ipocrizie a acestor probleme mă întristează. Ci faptul că s-a găsit de cuviință ca, la un moment de referință pentru o instituție de prestigiul ASE-ului, să le fie prezentat celor care probabil vor conduce România în viitor un mesaj dintr-o zonă  ancorată total în trecut. De altfel, o căutare pe internet arată că vorbitorii de la centenarul ASE-ului care au făcut titlurile, cu 2-3 excepții notabile, sunt politicieni, unii dintre ei fără nicio legătura cu ASE-ul.

Ce frumos ar fi fost ca în locul acestora să fi fost invitați mari antreprenori și manageri produși de ASE, așa cum se intâmplă la mai toate universitățile de prestigiu internațional. Ce frumos ar fi fost ca acești oameni să le vorbească despre succes tinerilor, despre ce înseamnă cu adevărat competivitatea și performanța, despre faptul că toate țările slăbite din interior sfârșesc prin a fi pedepsite din exterior. Și asta indiferent ca se cheama: Grecia, Cipru, Spania,Portugalia, Italia, România, Ungaria sau Franța.  Și că, de exemplu, nu e vina Germaniei că își impune condițiile dintr-o poziție de forță acum. Ci e vina celor care și-au vulnerabilizat țările (inclusiv printr-o aderare pripită la zona euro) astfel încât au ajuns la mâna Germaniei, pe care tot ei dau acum vina. Nu e vina FMI pentru restricțiile pe care le-a impus și le impune unor țări precum România, ci a celor care au adus țările respective la mâna FMI, pe care tot ei dau acum vina. Dacă decidenților prezenți și, mai ales, celor viitori ai României nu li se vor explica cu onestitate și obiectivitate aceste lucruri, vom persista în greșeli și iluzii, păstrându-ne statutul de “pradă ușoară” pentru cei care ne privesc din exterior, în timp ce, în interior, vom continua să ascultăm  toată ziua despre cai verzi pe pereți, cai verzi pe pereți…