Editura Ars Longa a publicat recent, în colecția Alif consacrată literaturii arabe contemporane, unul dintre cele mai citite romane arabe ale momentului: Taxi. Povestiri din trafic al scriitorului egiptean Khaled al-Khamissi. Romanul de debut al acestui reprezentant de marcă al societății civile egiptene și al unui nou val de tineri scriitori care își propun o înnoire a literaturii arabe este, de fapt, un colaj de cincizeci și opt de povestiri, culese chiar de autor, cu profesionalismul unui antropolog, în timpul deplasărilor sale cu taxiul prin cosmopolitul Cairo, un oraș în care forfota nu încetează niciodată.
Romanul care, pornind de la forma sa, a fost comparat cu Decameronul lui Boccaccio, cu Poveștile din Canterbury ale lui Chaucer sau cu O mie și una de nopți, conturează prin intermediul unor dialoguri între autor și șoferii de taxi o imagine surprinzătoare a orașului piramidelor. Khaled al-Khamissi îl plasează, așadar, pe cititor pe o virtuală banchetă din spate a unei mașini de la ferestrele căreia îi arată imaginea realităților sociale și politice așa cum sunt ele trăite și resimțite de egiptenii de rând, totul filtrat de acești actori, mai mult sau mai puțin discreți, taximetriștii cairoți care se străduiesc să își câștige existența pe străzile orașului, luându-i în același timp pulsul cu o modestie și o fidelitate uimitoare. Această imagine, pe care, cel mai probabil, ochii turiștilor nu o vor percepe niciodată, a ajuns în atenția publicului internațional, odată cu evenimentele din cadrul Primăverii Arabe. Primăvara Arabă, după Tunisia, a cuprins și Egiptul, pornind din piața cu un nume parcă predestinat, Midan et-Tahrir (Piata Eliberării), inima acestui furnicar de aproape douăzeci de milioane de oameni care este Cairo, oraș străbătut neîncetat de cei în jur de optzeci de mii de șoferi de taxi, adevărate termometre ale societății, după cum îi numește autorul.
Capitala Egiptului și locuitorii săi sunt personajele principale ale romanului, aduse în prin plan de către acești șoferi de taxi mereu dornici să intre în contact cu lumea care se întinde dincolo de ferestrele mașinilor inchiriate, de la patroni, pe sume uriașe. Mașina este pentru pasager un simplu mijloc de transport aflat la cheremul dorinței sale de a fi purtat dintr-un loc într-altul, însă șoferul, prin interacțiunea verbală pe care de multe ori o inițiază cu insistență, o transformă în spațiul social, despre care vorbea Henri Lefebvre, în care fiecare, șofer și pasager, sub protecția anonimatului, se poate exprima liber. În cadrul Primăverii Arabe, strada, despre care autorul spune că este locul în care interlocutorii săi practic își petrec viața, a jucat un rol crucial. A fost spațiul în care cuvântul a devenit acțiune, iar acțiunile au dus la schimbări majore într-un Egipt încremenit de-o bună bucată de vreme. Romanul lui Khaled al-Khamissi, publicat înaintea acestor evenimente, în anul 2007, ne face cunoștință cu personaje pentru care Egiptul nu este țara unor fabuloase atracții turistice ci, pur și simplu, locul în care trăiesc o viață nu tocmai ușoară care de multe ori se rezumă la câștigarea unei sume minime pentru traiul de azi pe mâine. Dependenți total, ei și familiile lor de mașina pe care o conduc, unii șoferi o percep ca pe o închisoare, ca pe un dat al unui destin implacabil:
“Sunt un pește… iar taxiul e acvariul meu. Exact ca peștele care se duce și se-ntoarce într-un acvariu mic, ca o închisoare.”.
Fiecare dintre acești șoferi are un traseu în viață, de cele mai multe ori nebănuit, ceea ce face ca personajele, în majoritatea lor, lipsite de nume, să fie individualizate prin experiențe ce ies din banal, amalgamate în relatări, uneori detașate, alteori subiective, despre situația societății egiptene contemporane. Povestirile lor redau, de asemenea, mituri și legende urbane care familiarizează cititorii cu Egiptul ultimilor ani, povestirile fiind strânse potrivit autorului între anii 2005 și 2007 și oferite publicului nu în limba arabă literară așa cum sunt scrise producțiilor literare, în marea lor majoritate, din lumea arabă, ci prin intermediul limbii străzii, al dialectului arab din Cairo. Taxi este primul roman scris în dialectul arab egiptean care a înregistrat, în primele șase luni de la publicarea sa, o cifră de 35.000 de cititori, într-o țară în care 3.000 de vânzări face din orice carte un best-seller. Folosirea acestei varietăți de arabă face ca romanul să transmită prin istorisirile sale, uneori mai vesele, alteori mai triste, cu puternice accente sociale și politice, spiritul copleșitorului și fascinantului oraș, printr-o limbă vie, vorbită de popor, ce apare într-o opoziție și mai clară cu limba literară folosită în mijloacele de comunicare în masă care zugrăvesc, la rândul lor, o cu totul altă imagine a acestei țări.
Traducerea în limba română realizată de Laura Sitaru, profesoară de literatură și civilizație arabă la Universitatea din București, bună cunoscătoare a lumii arabe, a Egiptului, cu precădere, reușește să transmită valențele umoristice și accentele ironice care se regăsesc în romanul lui Khaled al-Khamissi și care au contribuit, în mod categoric, la succesul imens al acestuia în întreaga lume.

Khaled al-Khamissi – Taxi. Povestiri din trafic. Traducerea din limba arabă, prefață și note: Laura Sitaru. Editura Ars Longa, Colecția Alif (coordonată de George Grigore)