De Sfântul Ioan al anului 1348, ciuma își vestește prezența în
Anglia, iar nouă inși se întovărășesc ca să pornească spre ținuturi
neatinse de moartea albastră și să se salveze, dar caravana și
periplul lor încep să semene cu o cursă în continuă mișcare ce-i
ține captivi și sortiți morții unul câte unul.
Relatarea călătoriei o face neguțătorul care ajunge să conducă mica
adunătură de călători pe drumuri, poposind în sate și hanuri,
atenți la zvonurile ce vin dinspre porturi și hotare. Abia
înjghebată “Compania”, și încep necazurile: localnicii îi privesc
cu suspiciune și prudență pe călători, caută vinovați pentru molima
ce s-a abătut asupra țării, iar cei mai la îndemână pentru mentalul
colectiv tulburat de pericolul morții sunt vampirii și evreii, tot
ce percep ca diferit și străin de felul lor de a fi.
Pe măsură ce se încheagă grupul de călători, între aceștia se ivesc
conflicte și nemulțumiri, până când își dau seama că, indiferent că
poposesc în târguri sau pe câmp, au ca însoțitor depărtat și
amenințător un lup, ale cărui urlete ajung să-i terorizeze.
Tensiunea o provoacă profețiile făcute de Narigorm și ele se
împlinesc de fiecare dată, oricât s-ar strădui cu toții să le
ignore ori să le sfideze. Aceasta pentru că fiecare călător duce un
secret cu el, pe care îl ascunde cu grijă.
Mai multe despre conținutul romanului “Călătoria mincinoșilor” de
Karen Maitland, în numărul de vineri al Ziarului de Duminică, la
rubrica FICȚIUNE LA FEMININ.