Calea Mogosoaiei la 1877

Imaginile privitoare la viata de zi cu zi a locuitorilor comunei Bucuresti in timpul razboiului de neatarnare nu depasesc degetele unei singure maini. Ma refer la ceea ce este cunoscut pana in prezent si nu exclud o “descoperire fabuloasa” candva.
La Biblioteca Academiei exista doar trei imagini din epoca, toate provenind din tezaurul lasat de Szathmari si de urmasii lui. De curand, am intalnit reproducerea unei fotografii din colectia Capsa, conservata, probabil, la Muzeul Municipal. Ea reprezinta Piata Teatrului intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara. Cu exceptia catorva muscali asteptandu-si clientela – actori care ieseau de la repetitii, musterii ai restaurantelor din jur etc. – nu se vede tipenie de om pe Calea Mogosoaiei. Copacii plantati de Primarie in 1875 nu erau in masura sa produca umbra binefacatoare. Din fericire, cladirile se pot distinge usor. Vedem fostul Han Bossel, cumparat de un comerciant evreu pe nume Mircus si transformat – desi am dubii serioase – in “hotel de lux”. Langa el putem admira stilul gotic al Teatrului Bossel, lipit de acesta, proaspatul edificiu al ziarului liberal de limba franceza L’Independance Roumaine, iar ceva mai departe, despartit de o curte, fostul Palat Domnesc al lui Caragea, reconstruit in anii regulamentari in stil neoclasic. Insa poarta Kapusi Pasa abia se distinge si, marturisesc, imi pare rau. Peste drum de aceasta exista casa Otetelesanu, din care se ofera privirii un fragment obturat de o birja si o parte din zidul ce-i delimita gradina. Daca piata, cum am mai spus, va suferi in timp prefaceri imperceptibile, totusi cladirile din aceasta fotografie au disparut pentru totdeauna…