Alonso Cueto
Ora albastră
Editura Humanitas fiction
Alonso Cueto este scriitor, ziarist, eseist, profesor și teoretician al literaturii peruan, născut în 1954. A debutat în 1983 și a publicat multe romane pentru unele obținând premii de prestigiu. Cel de față a apărut în 2005 și a fost recompensat cu Premiul Herralde. Acțiunea lui se petrece, firește, în Peru, unde un avocat prosper descoperă din scrisorile găsite la moartea mamei sale că tatăl său nu fusese ofițerul de marină respectat pe care îl credea, animat de patriotism, ci un torționar fără milă, care se îndrăgostise de o prizonieră indiană bănuită că aparținea grupării Sendero Luminoso, și căreia îi făcuse un copil. Recent premiatul Nobel pentru literatură, Mario Vargas Llosa, susținea că “Ora albastră” e un roman magnific. Traducere din spaniolă și note de Tudora Șandru Mehedinți.
Got my Mogo working
Traducători de literatură română, bursieri ai Institutului Cutural Român
Mogoșoaia 2006-2010
Institutul Cultural Român
Ediție și prefață de Florin Bican. Experimentul Mogoșoaia și-a propus să facă vizibilă literatura română pe alte meleaguri. Începând cu 2006, în cadrul unui program de burse pentru traducători, au fost traduse și sunt în curs de publicare aproape cincizeci de cărți la edituri din străinătate. Coordonatorul acestui program, profesorul Florin Bican, a adunat în volumul de față măturiile unor traducători de literatură română de pe toate meridianele. Din păcate, redactorul volumului a neglijat să-l însoțească și cu un sumar, în așa fel încât nu vei ști cine și cât a spus decât răsfoind pagină cu pagină și anevoie te vei putea întoarce la un traducător preferat.
Claudiu Soare
Nimeni sau Fumătorul de pipă
Editura Cartea Românească
Acțiunea primului roman al lui Claudiu Soare – ziarist, redactor de editură, traducător și semnatar al mai multor volume de poezie – se petrece la Paris, o capitală bântuită de comuniști, mormoni, negri și Diavolul însuși, și povestește drumul eroului în căutarea iubitei sale răpite. O lume întoarsă pe dos, dominată de întâmplări fantastice. “Ca întotdeauna – scrie Simona Șora pe coperta a patra – poetul scrie <<o poveste care nu se poate spune>>, și Beatrice a sa.”
Apoziția 2010
Societatea Cuturală Româno-Germană Apoziția
Revista tipărită cu sprijinul Institutului Cultural Român și difuzată cu sprijinul Institutului pentru Cultură și Istoria Germană a Europei de Sud-Est de pe lângă Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen a ajuns la nr 5, seria nouă. Se remarcă prin aceeași diversitate. Cuprinde texte despre scrisul Hertei Muller, laureata Premiului Nobel pentru literatură pe 2009, despre scriitorii germani din România și Securitate, dar și o mulțime de alte texte – poeme, proză, cronici literare, dar și un număr impresionant de reproduceri după tablouri noi realizate de pictori trăitori în Germania. Ca și până acum, director și editor este neobositul prozator Gheorghe Săsărman, consultant literar – Gelu Ionescu, consultant artistic – Radu Anton Maier.
Alexandru Obedenaru
Amintirile unui poet decadent
Editura Limes
Ediție îngrijită și note de Margareta Perian. Prefață de Gheorghe Perian. Născut în 1865, Alexandru Obedenaru face parte din a treia generație romantică, apărută în urma lui Alexandru Macedonski și a scriitorilor junimiști. A fost unul dintre inițiatorii curentului decadentist. Alexandru Obedenaru a început să-și scrie amintitrile la 67 de ani, în 1932 și vreme de trei ani le-a citit la radio, în arhiva căruia se și găsesc, unele dactilografiate, altele în manuscris. Câteva au fost publicate în urmă cu un deceniu. Toate aceste amintiri vorbesc despre Bucureștii și România sfârșitul de secol 19, obiceiuri, oameni, atmosferă.
Corneliu Antim
Călimara cu absint
Editura Semne
Poet, artist vizual și critic de artă, Corneliu Antim vine pe piață
cu o carte de poezie densă în conținut și elegantă ca formă,
revrăjind o lume tot mai opacă la cele înalte. “Aedul solitar”,
“Străin în pântecul lumii”, “Verserte apolinice” (splendidă replică
la “Versetele satanice” ale lui Salman Rushdie), “Respirări” și
“Cadențe desuete” sunt cele “Cinci impresiuni lirice” prin
amploarea și intensitatea cărora poetul ne redescoperă poezia ca
pulbere de stele, ca în această “Rugă îndoită”: “Nu noapte, nu
ziuă, nici trudă, nici odihnă./ Stearpă țarină/ sub tălpile
călătorului.// Nu tată, nu mamă-n ocolul viu al buzelor./ Nici
cântec, nici plânset/ în obcina auzului.// Ce-i colțul acesta de
lume, în care/ m-ai lepădat/ fără de nume și fără de grai…?”
(Ioan Es. Pop)