Pe vremea cand era directorul Fondului Monetar International, Michel Camdessus obisnuia sa adopte masuri severe pentru a vindeca bolile economice ale statelor. In aceasta saptamana, a prescris un tratament mai dureros pentru compatriotii sai, scrie Financial Times.
Camdessus a fost rugat de Nicolas Sarkozy, ministrul de finante francez, sa analizeze factorii care au determinat incetinirea economiei franceze in ultimii ani si sa recomande unele masuri pentru revigorarea ritmului de crestere economica.
Miercuri, impreuna cu echipa sa de 20 de consultanti, el a prezentat un raspuns intins pe 140 de pagini. Raportul sau este, in acelasi timp, optimist si alarmant; reforma este stringenta si realizabila.
La baza conditiilor franceze, sustine Camdessus, sta un paradox. Pe de o parte, Franta este o tara bogata, admirata in toata lumea pentru standardele ridicate de viata, serviciile publice, infrastructura, educatie si pentru competitivitatea marilor sale companii. Pe de alta parte, spune Camdessus: “Suntem obsedati de perspectivele unui declin, de sentimentul ca viitorul ne scapa de sub control, ca acesta va fi mai cenusiu decat trecutul, ca ne vom pierde coeziunea sociala, de teama ca lumea se schimba in detrimentul nostru.”
Francezii sunt indreptatiti sa aiba aceste sentimente, scrie in raport, deoarece competitivitatea la nivel national se afla intr-adevar in declin. Franta nu reuseste sa gaseasca solutiile potrivite la cele trei mari provocari ale vremii: raspandirea noilor tehnologii, imbatranirea populatiei si globalizarea.
Totusi, gravitatea acestor amenintari a fost accentuata de nivelul redus al ratelor dobanzii, de performantele relativ slabe ale partenerilor europeni ai Frantei si de introducerea monedei unice europene, care au pus la adapost Franta de unele masuri disciplinare corective pe pietele externe.
Daca nu se vor intreprinde unele actiuni, foarte probabil ritmul de crestere economica a Frantei va scadea de la 2,25%, valoarea actuala, la 1,75%, pana in 2015, aceasta luand in considerare un singur factor, si anume imbatranirea populatiei.
Recomandarile echipei lui Camdessus vizeaza concentrarea guvernului pe trei principali vectori de crestere economica: ocuparea fortei de munca, investitiile si progresul tehnologic. Rigiditatea pietei franceze a muncii ar trebui combatuta prin liberalizarea ei, pentru a a reduce nivelul ridicat al somajului. Marimea datoriei publice ar trebui restransa pentru a ceda mai mult teren investitiilor din sectorul privat. Universitatile, institutiile de cercetare private si companiile inovative ar trebui implicate si interactiona mai mult pentru a crea “o economie bazata pe cunostinte pentru secolul 21”.
Primind concluziile raportului, Sarkozy a argumentat ca un ritm mai rapid de crestere economica va determina mai degraba reducerea inegalitatilor sociale, decat exacerbarea lor.