Asociate în genere cu lumea americană (a se citi: din Statele
Unite), multiculturalismul și interculturalismul sunt, de fapt,
invenții, lexicale și conceptuale canadiene, născute la mijlocul
secolului XX pentru a oferi un răspuns politic nevoii (și, mai
ales, voinței) de a prezerva diversitatea culturală a federației,
în cadrul căreia se vorbesc două limbi oficiale, engleza și
franceza, și sunt recunoscute regional opt limbi ale populației
indigene. Termenul multiculturalism a fost folosit pentru prima
dată într-un raport din 1965 al Comisiei Canadiene pentru
Bilingvism și Biculturalism, iar după 1970 a desemnat politica
federală în domeniu. Interculturalismul a fost reacția Canadei
francofone la multiculturalismul federal și este o noțiune
reiterată și susținută consecvent de guvernele succesive din
Quebec, chiar dacă nu a primit încă o definiție oficială. Mai bine
să faci fără să spui decât să spui fără să faci…
Presa americană a început să vorbească despre multiculturalism la
începutul anilor ’70, dar abia în anii ’80 termenul era larg
răspândit și cunoscut, pentru ca spre începutul anilor ’90 să
stârnească aprigi controverse asupra politicilor guvernamentale în
materie de recunoaștere și promovare a culturilor de grup.
Dicționarele de limbă (și cele englezești, și cele franțuzești, și
cele spaniole etc.) definesc multiculturalismul ca “prezență
simultană a mai multor culturi într-o societate”. Acesta este însă
doar primul palier semantic, cel descriptiv, care nu face decât să
numească o stare de fapt. Pe al doilea palier, cel al limbajului
specializat (juridic-politic), termenul desemnează o
intenționalitate, ba chiar o prescripție: “promovarea culturilor
minoritare (etnice, religioase), mai ales la nivel instituțional
(școli, comunități locale, națiuni)”. Ideologia multiculturalistă
și acțiunea practică în care ea se materializează vizează, de fapt,
“discriminarea pozitivă” a minorităților pentru a le aduce la
același nivel de recunoaștere și privilegii cu majoritatea (care se
presupune că nu are nevoie de ajutor) și a asigura astfel un
florilegiu de mentalități și sisteme de valori, fără un centru
opresiv și asimilator. Dacă, la început, “discriminarea pozitivă”
urmărită de multiculturalism viza minoritățile etnice, religioase
și lingvistice (negri, latinoamericani, amerindieni), de pe urma ei
au știut să profite și – sau mai ales – minoritățile artificiale
(feministe, homosexuali). Ingineria multiculturalistă, care
proclamă diferența drept identitate și ignoră liantul asemănării,
nu poate conduce însă decât la atomizare, la o societate a
ghetourilor, care nu mai funcționează pe principiul vaselor
comunicante. La mijlocul lunii octombrie 2010, cancelarul Angela
Merkel declara ritos că modelul de societate multiculturală a eșuat
complet în Germania și îi îndemna pe imigranți să se străduiască
mai mult să se integreze. S-a adeverit încă o dată legea lui
Murphy, conform căreia “ceea ce începe bine se termină rău, iar
ceea ce începe rău se termină și mai rău”.
Spre deosebire de autistul multiculturalism, interculturalismul
pune accentul pe deschiderea, una spre cealaltă, a culturilor
coexistente, în tentativa de a identifica trunchiul de valori
comune, omogenizatoare, din care se poate ramifica diversitatea.
Este un model bazat pe toleranță, dialog, respect pentru
diversitate, dar care trasează deopotrivă limitele dincolo de care
dreptul la diferență dispare, pentru că ar submina organicitatea
comunitară.
Dacă multiculturalismul și interculturalismul desemnează ideologii
și politici in actu, termenii multiculturalitate și
interculturalitate se aplică, primul, coexistenței mai multor
culturi, iar cel de al doilea, schimburilor dintre culturile
coexistente.
Cât despre pluriculturalism, sinonim perfect cu multiculturalitatea
și multiculturalismul, este folosit de obicei în asociere cu
plurilingvism, care, prin contaminare, a determinat substituirea
lui multi- cu pluri-. Ipoteza este întărită de constatarea că în
vecinătatea lui multilingvism apare multiculturalism, nu
pluriculturalism.
Cu multi- sau pluri- înainte, cu -ism sau -itate drept terminație,
important este ca diversitatea culturilor să dăinuiască, pentru ca
un al doilea Turn al Babilonului să nu se mai ridice și să nu mai
fie necesară intervenția divină pentru a amesteca din nou
limbile.
Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
Cuvinte-cheie: misterele cuvintelor, multiculturalism, interculturalism, multiculturalitate, interculturalitate, pluriculturalism, , multilingvism, plurilingvism, Turnul Babilonului
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de
spaniolă-română al Universității București). Profesor navetist
(Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi
redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la
Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),
editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și
publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia.
Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela
Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Fărâmiță Lambru, Dire
Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă
nepoți. Are un nepot.