când deschizi cele cinci porți
ale cunoașterii mai întâi ajunge la tine
noaptea și apoi lumina zorilor de zi
te lași furat de amăgitoarea strălucire
a stelelor și de lucirile de cuțit ale lunii
pe ape
și uiți de tine și de iubirea din trecut
pentru multă vreme clipa ți se pare veșnică
și când te trezești din vis ai pierdut totul
și te-ai pierdut și pe tine
când deschizi cele cinci porți
ale cunoașterii te arunci în copilărie
ca un infanterist pe câmpul de luptă
treci de tranșee și de sârma ghimpată
și te trezești în țara nimănui
brăzdată de gloanțe și explozii
nu știi cum ai ajuns acolo
tu cel care abia ai ieșit din ou
și din mările primordiale
vezi în depărtare o lumină și știi
că este tunelul timpului prin care
trebuie să treci pentru a ajunge la
vârsta ta de acum
și din toate timpurile