Bestseller-ul Editurii Humanitas fiction la Bookfest și probabil bestseller-ul verii este o carte minunată despre un pisoi care a stăpânit vreme de aproape 20 de ani biblioteca unui orășel american, Spencer, din statul Iowa, și inimile tuturor, din America până în Japonia. Cartea este scrisă de Vicki Myron, directoarea bibliotecii, în colaborare cu Brett Witter, și narează nu doar viața pisoiului, ci și a celei ce l-a adoptat și a orășelului.
Care este povestea pisoiului ce a înduioșat o lume întreagă și a cucerit atâția copii și adulți? Într-o dimineață cumplit de friguroasă, când temperaturile au coborât vertiginos, bibliotecarele au găsit un pisoi rebegit în cutia metalică folosită pentru a se restitui cărțile automat și după încheierea programului. L-au îngrijit, l-au îmbăiat în apă caldă ca să-și revină, l-au dus la medicul veterinar. A fost noaptea cea mai grea a pisoiului, urmată de ziua lui cea mai norocoasă.
Pisoiul a fost adoptat de bibliotecari și de locuitorii orașului, biblioteca s-a transformat în împărăția lui, i-a uluit pe toți prin inteligență și înțelepciune. Știa cum să se poarte cu oamenii loviți de criza care a lovit orașul și statul Iowa acum trei decenii, știa cum să se joace cu micuții veniți la “Ora poveștilor”, cum să-i amuze pe copiii mai mari veniți să-l vadă. Într-un cuvânt – un pisoi fabulos!
Dar povestea unui pisoi spune multe despre ce înseamnă o comunitate, despre un anume spirit și o anume tradiție, prea puțin vizibile și prețuite la noi. Vicki Myron conduce o bibliotecă ca să fie de folos comunității, ca să adune cât mai mulți oameni, să ofere ajutor mamelor care lucrează, organizând programe pentru cei mici, ca să-i sprijine pe fermierii și muncitorii loviți de criză și rămași fără slujbe.
Directoarea știe să prețuiască personalitatea ieșită din comun a pisoiului, cere sprijin și-l primește ca să facă din Dewey (numele motanului este dat de sistemul de catalogare al cărților în bibliotecile americane) atracția bibliotecii, apoi atracția orașului Spencer și o vedetă a statului Iowa. Vin reporteri să scrie despre Dewey, vin echipe de televiziune ca să facă reportaje, iar el se comportă ca un profesionist: își face toate numerele ca să fie filmat.
Năzdrăvăniile pisoiului îi amuză pe toți: mănâncă elasticul folosit pentru cartoline, ajunge să păzească atent gurile de aerisire după ce în bibliotecă a pătruns un pui de liliac, prinde gust de libertate și evadează pentru două-trei zile, dar este găsit sub o mașină parcată în apropiere, speriat de moarte. Îi trece definitiv cheful de ieșire în libertate și se împacă apoi cu soarta de rege al bibliotecii, pe care vin să-l vadă turiști din tot statul Iowa, apoi din alte state americane.
Dewey are iubiri definitive: știe cum să-i facă fericiți pe copiii cu dizabilități, o iubește necondiționat pe Jodi, fiica directoarei, în casa căreia își petrece sfârșitul de săptămână, în zilele când biblioteca era închisă. Intuiția pisicească îl ajută să simtă cine are mai multă nevoie de mângâiere și torsul lui liniștește și împacă suferințe de toate felurile.
Vicki Myron relatează și propria poveste, cu încercările prin care a trecut: căsătoria cu un soț alcoolic, creșterea unui copil, studiile urmate relativ târziu, boli și operații, drame care au lovit propria familie. Nu-și etalează necazurile decât ca să arate bucuria adusă în viața ei de felina portocalie în viața ei. Fundalul este povestea comunității orașului Spencer, al cărui suflet generos a fost Dewey.
Îți pui întrebarea: cine pe cine a salvat? Pisoiul rebegit a scăpat de la o moarte sigură prin grija oamenilor cărții, apoi a fost iubit și răsfățat, dar constați la sfârșit că el i-a salvat pe locuitorii din Spencer de sentimentul eșecului, a atras turiști, când orășelul a depășit criza. A salvat-o chiar pe salvatoarea lui, dăruindu-i începutul fericit al fiecărei zile: o aștepta și o saluta ridicându-și lăbuța. Și va descreți fruntea oricărui cititor, indiferent dacă este ori nu este “pisicar”.
Dewey. Pisoiul din biblioteca unui mic oraș cucerește lumea de Vicki Myron în colaborare cu Bret Witter, traducere din limba engleză de Ines Hristea, Editura Humanitas fiction, 2012; 272 pag.