îmi saturez plămânii cu parfum scump,
abia apoi pot să cobor între ei,
cu surâsul liniștit în privire,
cu inima despovărată de amintiri…
ei ar fi putut să fie familia mea,
(nu i-aș fi făcut de rușine)
dar mă alungă de îndată ce vin,
direct din ecran, înveșmântată în rochie albă de spumă,
cu machiajul impecabil, lipit de suflet…
,, o bag în …mă-sii p-asta” strigă justițiarul,
el, cel fără de păcat,
,, sugi … fă, ” îmi scrijelește ființa stăpânul absolut,
și atunci simt că cineva îmi rupe capul
și mi-l suge.
,, te dau afară din servici, chem poliția” isterizează o tanti
vopsită, veleitară și impostoare,
nu mă iartă că am luat-o cândva în serios
și mai ales pentru că pot rosti cuvântul poezie,
scriu pentru prima dată, împotriva mea,
cu vorbele lor,
iar peste groapa cu morți lente și dureroase,
se aude zbor de sfârșit de lume.
da, parfumul meu încă tropăie prin simțuri,
căci fără el mi s-ar întoarce inima pe dos,
fără el vomit sânge și păcură,
,,plângi!”, îmi spune părintele Alexandru,
,,golește-te, Dumnezeu va pune altceva în loc…!”
iar eu îmi ating vătămată de suferință
rochia de spumă, pângărită de excreții letale,
vreau să mă ridic, să scap, să fug,
să fug din nou, cât mai departe,
să uit pe totdeauna că aici am lăsat o bucată din viața mea,
pentru moment, îngerul nu poate fi contactat.
neputință, perplexitate, paralizie,
nici o sfoară nu îmi ridică colțul buzelor,
liniștea mea albă și parfumată îi strânge,
în părul meu negru, întins, ei văd pene arse,
,,EU am fost primul care am crezut în tine!”
aud în timp ce râd a jale,
și el, și el, și celălalt el
au fost primii care au crezut în mine,
îmi amintesc de o fetiță molestată și mutilată de unchiul ei,
care îi spunea
,,eu am fost primul care te-a luat în brațe, după ce te-ai născut!”.
îngerul nu coboară,
mă așteaptă să mă întorc la el mai repede,
dar aici, în groapă, totul doare mai tare,
la fel de tare ca și încredera mea în ei,
îi căutam uneori așa cum sângele își caută inima,
am coborât mereu să ciocnim
cupa cu nea, la masa lungă a răbdării,
probabil băuseră neputință și crivăț,
de aceea vorbeau fiere înghețată.
(știu oameni care mănâncă flori
și de aceea vorbesc fluturi…)
mereu am înviat când în sală s-a aprins lumina,
am cunoscut cândva un acrobat care
a învățat să meargă în mâini,
doar ca să nu calce lumea în picioare.