E de departe înțeles că fanii acestei scriitoare irlandeze vor fi încântați de acest nou roman și, cum ei sunt mulți, ne-am gândit să ne oprim și asupra acestui roman, al optulea apărut în românește, la Editura Allfa, după „Cadoul”, „Cartea viitorului”, „Mulțumesc pentru amintiri”, „P.S.Te iubesc”, „Suflete pereche”, „Dispăruți fără urmă”, „Prietenul nevăzut”.
Cecelia Ahern (n. 1981, Dublin, Irlanda) a absolvit Facultatea de Jurnalism și Media și a debutat la vârsta de douăzeci și unu de ani cu romanul „P.S. Te iubesc” (2004 – Editura Allfa, 2005), bestseller internațional. Este fiica fostului prim-ministru al Irlandei, Bertie Ahern. Romanele ei au fost publicate în 46 de țări și s-au vândut în peste 13 milioane de exemplare.
Eroina, Lucy Silchester, găsește într-o zi pe mocheta garsonierei ei o invitație la o întâlnire cu Viața. Viața ei. Lucy citise despre asemenea întâmplări într-o revistă. Nu ajunge din motive diverse, la întâlnire. De fapt, Lucy nu face mai nimic din din ce ar dori, viața ei fiind presărată de minciuni. Și-a părăsit iubitul pentru că relația nu mai mergea – dar de fapt a fost părăsită; a demisionat fiindcă nu era de acord cu politica firmei – dar de fapt a fost concediată; își evită prietenii și familia etc. Din clipa în care se întâlnește cu Viața ei, care de fapt e un bărbat, minciunile încep să iasă la iveală și treptat Lucy va învăța să spună adevărul despre ceea ce contează cu adevărat pentru ea. Dă, la final, și sfaturi: „Câtă vreme sunteți pe aceste pământ, Viața vă stă alături. Așa cum revărsați iubire, afecțiune și atenție asupra soților, soțiilor, părinților, copiilor și prietenilor de-o viață care vă înconjoară, trebuie să faceți același lucru și cu viața voastră, pentru că vă aparține, sunteți voi, vă sare în ajutor și vă încurajează, chiar și atunci când simțiți că nu mai puteți face nimic. Renunțasem la viață pentru o vrme, dar ceea ce am învățat este că, dacă se întâmplă asta și, mai ales, când se întâmplă, viața nu te abandonează. A mea nu m-a abandonat. Și vom fi împreună până în clipa finală, când ne vom privi și ne vom spune: «Îți mulțumesc că ai stat până la sfîârșit.»”
Povestea e simplă. Dar se ține. Jocul de imaginație propus de scriitoare e interesant. Ca la un psihiatru, eroina are șansa să se schimbe, chiar dacă nu-i place. Ușor stereotip, previzibil, cu poticneli, o face. Important este că romanul, fără pretenții, este alert, chiar dacă cu unele lungimi, se citește ușor și, în mod cert, transmite optimism cititorilor – mai ales cititoarelor, care vor fi încântate, trecând ușor peste inconsistența unor personaje.
Cecelia Ahern – Întâlnire cu Viața. Traducere din engleză și note de Marilena Iovu. Editura Allfa