Am să mă urc pe-o frunză, după ploaie,
Să-mpung cu ochii-n coarne
Lumina care vine de la tine, Doamne.

Când voi fi melc,

Cum voi fi singur
În cochilia-mi odaie,
Voi coborî pe frunza de la nuc
Să-mi caut melca prin grădină.

De n-o găsesc,
Am să-nțeleg că vrei să mă usuc
Și n-am să-ți caut vină.
Dar mai-nainte,
Adună-mă în palma ta, părinte,
Și fă-mă iar ce-am fost,
De la-nceput…

Din volumul “Balade, Doamnelor, balade”, editura Cartea Românească, 2008

Subiecte #poemul de duminica#Stefan Radof