Candidatura lui Geoana si Rus, un gambit al puterii

Lansarea ministrilor Mircea Geoana si Ioan Rus in lupta pentru primariile Bucuresti si Cluj a fost incontestabil o lovitura-soc, care a cutremurat intreaga viata politica. Cum era si firesc, lovitura a dat nastere la numeroase explicatii, speculatii si pronosticuri. Merita sa ne oprim pe indelete asupra fenomenului. Ce i-a dat nastere, care sunt coordonatele problemei?

Mai intai, Adrian Nastase si conducerea PSD apreciaza realist ca anul acesta, in timp ce in mediul rural stau destul de bine, la orase si in special municipii stau destul de prost. Trebuia deci facut ceva pentru a relansa batalia in orase.

Experienta electorala de 14 ani arata ca alegerile locale, in afara de controlul puterii in orase si sate, exercita o anumita influenta si asupra alegerilor legislative. Sa comparam raportul dintre alegerile din 1996 si 2000 intre consiliile judetene si cele pentru Camera si Senat.

1996Consilii JudeteneLegislative

CDR10%30%

PDSR16%21-23%

2000Consilii JudeteneLegislative

PDSR27,44%36-37%

PRM6%20%

Desi nu exista o relatie matematica intre cele doua tipuri de alegeri, se poate totusi observa ca pentru a castiga batalia la legislative in 2000 PDSR a avut nevoie la locale de un procentaj mai mare decat la alegerile locale din 1996. Daca aplicam aceasta regula acum, in 2004, PSD trebuie sa obtina la locale cel putin 30% pentru ca la alegerile legislative din noiembrie sa depaseasca cele 37% obtinute in 2000 la legislative. Sa nu uitam ca pentru PSD procentajul la legislative este esential. Chiar daca ramane in fruntea plutonului, PSD trebuie sa cucereasca cel putin 40% din voturile pentru Camera si Senat pentru a putea forma singur guvernul. Dupa alegerile din 2000 Adrian Nastase a fost obligat sa incheie un acord cu UDMR pentru a-si asigura majoritatea in parlament. Dar daca anul acesta votul minoritatii maghiare va fi divizat de luptele intestine?

Eu cred ca calcule de aceasta natura au indemnat conducerea PSD sa recurga la masura exceptionala de a lansa in alegeri pentru primarii la Bucuresti si Cluj doi ministri de care nu se poate lipsi decat cu greu. Lansarea lui Geoana si Rus in cursa pentru primarii este un gambit. La jocul de sah gambit este metoda prin care cel cu piese albe sacrifica un pion sau o alta piesa usoara cu scopul de a obtine o pozitie favorabila pentru un atac major, sa zicem la regina sau rege. Nu este deloc sigur ca vreunul din cei doi ministri va reusi sa-l invinga la Bucuresti pe Basescu, sau la Cluj pe Funar. Dar lansarea celor doi in competitie va dinamiza electoratul si va mari numarul participantilor la vot, care, asa cum a aratat referendumul la Constitutie, este foarte scazut. Iar absenteismul nu este in favoarea partidului aflat la putere.

In sfarsit, intre coordonatele deciziei pesediste trebuie mentionata si preocuparea pentru votul muncitoresc din orase si municipii. Daca in general optica sociala ne arata ca principalul perdant al revolutiei anticomuniste este clasa muncitoare, un sir de evenimente recente dezvaluie faptul ca masurile reformiste (concedierile masive dictate de FMI, ca si unele privatizari) lovesc tot mai aprig muncitorimea industriala. Tentativele guvernului de a incheia un acord social cu sindicatele, ca si recentele promisiuni ale lui Adrian Nastase privind cresterea salariilor tradeaza grija PSD in privinta votului muncitoresc la alegerile locale si generale. Guvernului PSD ii este insa din ce in ce mai greu sa impace doleantele muncitoresti cu cerintele dure ale integrarii comunitare.