Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Republicii Irlanda, anunță publicarea volumului „Eugen Hulub – Cândva în comunism”. Editat de Lidia Vianu.
Editoarea declară: „Am primit pe adresa Editurii un manuscris care ne-a reținut atenția. Autorul nu este un nume cunoscut. Publicăm acest text pentru calitatea observației și a stilului. Nu este vorba de o povestire, și cu toate acestea textul spune multe povești. Îl publicăm pentru cei care încă mai caută un sens: în istorie, în viață, în scris.”
Este un episod petrecut in anii 1986 si 1987, deci în plină dictatură comunistă. „Lucrarea se bazeaza pe fapte absolut reale.”, precizează autorul. Are două părți, „Drumuri” și „Pedeapsa”. Iată cum descrie eroul/autorul cum își imaginează un complot împotriva lui Nicolae Ceaușescu. „Enumăr, revăd, apoi analizez în detaliu fiecare complot de care am cunoștință. Studiez cu sârguință tematica și istoria complotului și încerc să găsesc greșelile. De fiecare dată apar greșeli―în aplicarea unui complot―care derivă din faptul că nu există susținere largă. Pe de altă parte, un complot minuțios pregătit și executat în cel mai strict secret poate avea șanse de reușită. Mă conving de faptul că erorile nu pot fi eliminate în totalitate și că nu există un plan perfect de răsturnare a unui regim, în cazul de față a celui ceaușist. Mă axez pe ideea de reducere a riscului. Stabilesc ca obiectiv al planului meu lichidarea (uciderea) lui Nicolae Ceaușescu. Prin dispariția fizică a lui Nicolae Ceaușescu întreg eșafodajul politic s-ar prăbuși. Elementul surpriză are un rol esențial. Studiez fiecare vizită de lucru a lui Nicolae Ceaușescu, în cele mai mici detalii. Ajung la concluzia că Securitatea poate fi păcălită, în anumite condiții. Mijloacele tehnice de care dispun sunt prea modeste pentru a-mi permite un atac fățiș asupra persoanei lui Nicolae Ceaușescu, de exemplu, o rachetă de dimensiuni mici, dar cu precizie mare, cu o rază de acțiune de 5 kilometri. În vizita sa la Vaslui el va veni cu elicopterul, apoi va folosi autoturismul pentru a ajunge la Huși. Aproape de fiecare dată când a vizitat judetul Vaslui, a fost la Huși pentru a gusta vinul său preferat. Traseul a fost de fiecare dată același. În apropiere de popasul Dobrina se poate instala un dispozitiv de lansare a unei rachete care să lovească autoturismul prezidențial. Este doar o ipoteză, fără posibilități tehnice practice. Un ofițer de armată ar putea îndeplini un asemenea complot folosind o rachetă de bătaie mică. Din păcate, nu dispun de o astfel de rachetă, chiar dacă mi-aș asuma riscul de a fi prins după ce execut tragerea asupra autoturismului lui Ceaușescu. Este foarte clar că lucrurile s-ar schimba aproape în totalitate dacă Nicolae Ceaușescu ar muri. Un eșec mi-ar aduce condamnarea la moarte. Nu mi-e frică de moarte, mi-e frică de viața mizerabilă ce trebuie s-o trăiesc în condițiile batjocurii comuniste. Caut o soluție mai simplă și mai accesibilă. Mă gândesc să fabric dinamită și să folosesc un detonator electric. O cantitate suficient de mare de dinamită, de exemplu 5 kilograme, ar spulbera pur și simplu autoturismul lui Nicolae Ceaușescu. Dinamita ar trebui să fie îngropată lângă marginea șoselei, iar firele electrice, deasemenea îngropate, ar trebui să aibă o lungime de vreo cinci kilometri. Aș sta ascuns în pădure, pregătit să detonez încărcătura. Planul este realizabil. Încep să caut substanțele necesare pentru a pregăti dinamita. Prima experiență chimică, cu acid azotic și glicerină, este un eșec. Continui să mă documentez intens la biblioteca județeană asupra fabricării explozibililor. Îmi notez intr-un caiet toate cele necesare. În același caiet fac observații critice la adresa regimului comunist, încercând să explic liderilor că se greșește foarte mult atunci când un popor este asuprit, torturat, umilit. Scriu zeci de pagini: observații, explicații, reproș. Apoi îmi apare ideea unui complot mai mare, cu implicarea a zeci de persoane. Psihologic vorbind, e mult mai greu de unul singur decât în colaborare cu câțiva oameni de încredere. Încerc să fac o schiță cu dispunerea complotanților, cu ascunzători și cu variante de comunicare. Aleg unele biserici și mănăstiri din România ca ascunzători pentru membrii complotului. Studiez până la cel mai mic detaliu dispunerea și relieful din jurul bisericilor și mănăstirilor. Notez într-un caiet toate detaliile și concluziile. Între timp aflu că Nicolae Ceaușescu vine în vizită la Vaslui. Trebuie să fac ceva! Un mic gest prin care să îndemn concitadinii la revoltă anticomunistă. Cumpăr 100 de file albe, folosesc mănuși pentru a nu lăsa amprente și scriu pe fiecare din aceste file: Ceaușescu―criminalul!
Apoi mă gândesc la modalități de răspândire a acestor file prin oraș: cu ajutorul autobuzelor de oraș (printr-un dispozitiv din sârmă și lemn, care să fie agățat la spatele autobuzului și care să permită eliberarea de file pe tot parcursului autobuzului, un fel de răspândire automată a acestor file), prin aruncarea teancului de file de pe un bloc turn sau pur și simplu răspândirea bucată cu bucată în scările de bloc. Nu am timp să analizez foarte bine detaliile și riscurile. M-au luat pe nepregătite.”
Cândva în comunism, de Eugen Hulub, s-a lansat luni 3 februarie 2014, volumul poate fi consultat și descărcat la adresa de internet:
http://editura.mttlc.ro/eugen-hulub.html