Cea de-a 69-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes și-a desemnat, duminică seară, câștigătorii, iar trofeul Palme d’Or i-a revenit regizorului Ken Loach, pentru „I, Daniel Blake”, în timp ce regizorul român Cristian Mungiu a luat trofeul pentru cea mai bună regie.
Prezentăm în continuare lista completă a premiilor celei de-a 69-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Cannes (11 – 22 mai):
Competiția oficială:
Palme d’Or – „I, Daniel Blake”, de Ken Loach
Marele Premiu al Juriului (Grand Prix) – „Juste la Fin du Monde”, de Xavier Dolan
Premiul Juriului – Andrea Arnold, pentru „American Honey”
Premiul pentru regie – Cristian Mungiu, pentru „Bacalaureat” și Olivier Assayas, pentru „Personal Shopper”
Premiul pentru scenariu – Asghar Farhadi, pentru „The Salesman”
Premiul pentru interpretare masculină – Shahab Hosseini pentru rolul din „The Salesman”, de Asghar Farhadi
Premiul pentru interpretare feminină – Jaclyn Jose pentru rolul din „Ma’ Rosa”, de Brillante Mendoza
Caméra d’Or – „Divine” Houda Benyamina
Palme d’Or pentru scurtmetraj – „Timecode” de Juanjo Gimenez
Mențiune specială a juriului pentru scurtmetraj – „The Girl that Danced With the Devil”, de Joao Paolo Miranda Maria
Palme d’Or onorific: Jean-Pierre Léaud
Un Certain Regard:
Marele Premiu – „The Happiest Day in the Life of Olli Maeki” de Juho Kuosmanen.
Premiul pentru scenariu – „Voir du pays”, de Delphine Coulin si Muriel Coulin.
Premiul pentru regie – „Matt Ross” pentru Captain Fantastic.
Premiul special al juriului (Prix de l’avenir): „La Tortue rouge”, de Mikael Dudok DeWit
Premiile criticii internaționale – FIPRESCI:
„Toni Erdmann”, de Maren Ade, cu românul Vlad Ivanov, coproducător minoritar Ada Solomon (competiția oficială)
„Câini”, de românul Bogdan Mirică (Un Certain Regard)
„Grave / Row”, de Julia Ducournau (Semaine de la Critique)
Premiile juriului ecumenic:
Marele Premiu: „Juste la fin du monde”, de Xavier Dolan
Mențiuni: „American Honey”, de Andrea Arnold, și „I, Daniel Blake”, de Ken Loach
Semaine de la Critique:
Marele premiu – „Mimosas” de Oliver Laxe
Révélation France 4 – „Album” de Mehmet Can Mertoğlu
Aide Fondation Gan à la Diffusion – Sophie Dulac, distribuitor francez pentru „One Week and A Day” de Asaph Polonsky
Premiul Découverte – „Prenjak” de Wregas Bhanuteja
Premiul SACD – Davy Chou et Claire Maugendre coautori „Diamond /island”
Premiul CanalĂ – „L’enfance d’un chef” de Antoine de Bary
Cinéfondation:
Premiul I – „Anna”, de Or Sinai
Premiul al II-lea – „In the Hills”, de Hamid Ahmadi
Premiul al III-lea Ex Aequo – „The Noise of Licking”, de Nadja Andrasev
Quinzaine des Réalisateurs:
Premiul Art Cinema – „Wolf and Sheep” al lui Shahrbanoo Sadat
Premiul SACD – „L’effet aquatique”, acordat postum cineastei franceze Solveig Anspach
Premiul Europa Cinemas Label – „Mercenaire” al lui Sacha Wolff.
Premier Prix Illy pentru scurtmetraj – „Chasse royale”, de Lise Akoka și Romane Gueret
Mențiune specială – „Divines„, regizat de Houda Benyamina
Mențiune specială – „Zvir (The Beast)” de Miroslav Sikavica
*
* *
La mai puțin de 24 de ore după ce a obținut premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de film de la Cannes, asupra genezei filmului „Bacalaureat” se fac tot felul de speculații. Încă un film românesc despre România? Încă un film despre „mizeriile” noastre cele de toate zilele?
Răspunsul l-a dat chiar Cristian Mungiu într-un interviu acordat cotidianului francez „Le Figaro”, imediat după proiecția filmului său la Cannes și din care am preluat un scurt fragment:
Le Figaro: Este „Bacalaureat” o poveste tipic românească, sau una universală?
Cristian Mungiu: Eu sper că nu este un film doar despre România. Eu fac filme despre natura umană, despre dilemele morale cu care oamenii se confruntă de-a lungul vieții. Să decizi ce să-i spui copilului tău este una dintre ele. Cu toate acestea, filmul meu nu face critică socială. El spune mai degrabă povestea cuiva care descoperă, într-un târziu, că toate lucrurile cu o oarecare însemnătate pe care le-a făcut au rămas în urmă și decide să le dedice copiilor toată energia care i-a mai rămas.
Le Figaro: Cum v-a venit ideea să puneți în scenă o poveste care evocă, în același timp, compromisul în educație și corupția?
Cristian Mungiu: Sunt părinte și mă gândesc mereu la ce ar trebui să le spun copiilor mei. Iar eu fac întotdeuna filme despre lucrurile care sunt cele mai importante pentru mine la momentul respectiv. Ideea de a face un film despre relațiile dintre părinți-copii-adevăr s-a impus de la sine. Trăim într-o lume cu mai multe adevăruri: un adevăr pentru adulți și un altul, pe care noi îl construim, pentru copii. Ar trebui să avem curajul să recunoaștem că am făcut și alegeri greșite în viață și să le vorbim copiilor noștri despre asta. Urmăresc destul de atent presa și rubricile de „fapt divers”. Am remarcat că în multe articole se vorbește despre corupție. Am colecționat aceste materiale de presă într-un dosar. Aveam și un alt dosar cu așa-zisele probleme de familie. Și, într-o zi, am dat peste un articol pe care n-am știut în ce dosar să-l pun. Atunci mi-am spus că din amestecul acestor două teme ar putea ieși un lucru bun…