La marginea drumului trăiește izvorul
Îndrăgostit de stele.Noaptea îl poți auzi
Din prund
Suspinând după ele.
Ziua – țintuit în pământ,
Numai oglinzi și răcoare,
Izvorul se dăruie tuturor
Cu-nfrigurare.
Îl iau în pumni,
Ori în genunchi mă plec
Cu inima-nsetată.
Izvorul – coloană-n adânc
Ridicată.
Acum a-nghețat.
Peste ape
Un flux de lumini plângând l-a țesut.
Dedesubt – izvorul ce face?
Și cum a fost la-nceput?
Din volumul Cum să vă spun, Editura Pentru Literatură, 1964