“Până acum au fost mai mulți factori care au împiedicat dezvoltarea acestui tip de proiecte. Tehnologia era foarte scumpă, iar legislația de sprijin nu permitea recuperarea investițiilor în timp util”, spune Cristian Secoșan, directorul general al Siemens România.
El spune că dacă în urmă cu doi ani de zile, pentru a monta panouri fotovoltaice cu o capacitate de 1 MW un investitor trebuia să scoată din buzunar aproximativ 3 milioane de euro, acum costurile au scăzut chiar până la 2-2,5 milioane de euro, iar tendința de scădere a prețurilor se menține în continuare.
Dincolo de acest lucru însă, factorul determinant care i-a ținut departe pe investitori de proiectele fotovoltaice a fost schema de sprijin care nu permitea realizarea unor proiecte rentabile.
Care este schema de sprijin?
În România, la fel ca în toate țările membre ale UE care au ales promovarea energiei regenerabile, guvernele au venit cu anumite scheme de sprijin.
Cum proiectele de energie verde sunt mai costisitoare față de cele convenționale iar la nivel european s-au stabilit ținte privind ponderea energiei regenerabile până în 2020, statele au fost obligate să promoveze anumite scheme-suport pentru investitorii din acest domeniu.
În cazul României s-a mers pe varianta certificatelor verzi. În prezent, fiecare MWh de energie verde produs este recompensat cu un certificat a cărui valoare variază în intervalul 27-55 de euro.
Acest certificat verde este vândut de către producător spre furnizorii de energie, aceștia din urmă fiind obligați să aibă anumite cote de energie regenerabilă în coșul livrat clienților.
Dovada îndeplinirii acestor cote este dată chiar de numărul de certificate verzi achiziționate. Însă, cum acest lucru presupune niște costuri pentru furnizorul de energie, companiile de profil le vor transmite mai departe în facturi, consumatorii fiind cei care suportă la final toată această schemă de sprijin.
În plus investitorii mai câștigă și din comercializarea energiei produse pe piața liberă, acolo unde încasează prețul dictat de cerere și ofertă.
Preferații subvențiilor
Lucrurile se vor schimba în bine, cel puțin pentru investitorii privați, pentru că recent România a primit avizul favorabil din partea Comisiei Europene pentru schema de sprijin prevăzută prin Legea 220/2008 care mărește numărul de certificate verzi în funcție de tehnologie.
Marii câștigători ai acestei noi scheme sunt chiar investitorii în energie solară. Aceștia ar urma să primească 6 certificate verzi pentru fiecare MWh produs, adică 330 de euro pentru fiecare MWh dacă se pornește de la prețul maxim pentru acest tip de instrument.
Astfel, dacă se ia în calcul o investiție de 2,5 milioane de euro pentru un MW instalat în panouri fotovoltaice, deși costurile scad rapid pe acest tip de tehnologie, un investitor își poate recupera banii în circa patru ani de zile, odată cu intrarea în funcțiune a noii scheme de sprijin.
Noul boom
“La momentul actual sunt zeci de proiecte aflate în diferite faze de avizare care stau în așteptarea intrării în vigoare a noii scheme de sprijin. Văd un potențial foarte mare pe acest segment și cred că acesta va fi noul teritoriu de creștere pentru energia regenerabilă. Va fi noul boom după eoliene”, crede șeful Siemens România.
Estimările lui Secoșan se bazează și pe faptul că Siemens deja discută cu mai mulți investitori pentru proiecte concrete de panouri fotovoltaice de peste 10 MW.
“Nu noi producem panourile, dar facem tot proiectul, inclusiv partea electrică”, explică Secoșan.
Potrivit acestuia, unul dintre avantajele energiei solare comparativ cu cea eoliană este predictabilitatea.
Dacă în cazul parcurilor de mori de vânt producția de energie are un caracter extrem de volatil, ea depinzând de intensitatea cu care bate vântul, în cazul panourilor fotovoltaice producția de energie este asigurată pentru jumătate din zi.
Panourile pot funcționa și dacă ziua este mai puțin însorită, singura condiție fiind ca afară să fie lumină.
În plus, mentenanța acestor proiecte este mai ieftină comparativ cea a parcurilor eoliene.
“Producția de energie fotovoltaică nu a avut același succes ca în cazul energiei eoliene deși ea vine în sprijinul reglajului în sistem. Ele produc ziua, atunci când cererea de energie este mare, iar noaptea se opresc. În plus aceste investiții se pot face fără a scoate mult teren din utilizare pentru că astfel de proiecte pot fi implementate pe clădiri, de exemplu”, spune Marian Cernat, directorul direcției operative din cadrul Transelectrica.
Grija lui Cernat vine în contextul în care proiectele eoliene aflate acum în dezvoltare depășesc cu mult capacitatea de integrare a rețelelor din România, motiv pentru care “morile de vânt” ar putea perturba în viitor funcționarea sistemului energetic național.
Potrivit informațiilor furnizate de Siemens, cea mai bună zonă pentru montarea panourilor solare ar fi sudul țării, dar sistemele pot fi folosite chiar și pe clădiri de birouri sau pe hale industriale.
O industrie la început
Datele Transelectrica, transportatorul național de energie electrică, arată că la începutul lunii octombrie 30 de proiecte fotovoltaice cu o capacitate cumulată de circa 90 MW aveau deja contractele de racordare la rețea, o etapă foarte importantă în avizarea unui proiect de energie regenerabilă.
După obținerea acestui contract, investitorii se pot apuca de lucru, având practic un loc garantat în rețeaua de energie electrică. Pornind de la capacitatea de 90 MW, rezultă că în acest moment cele mai avansate proiecte fotovoltaice cumulează investiții de circa 225 de milioane de euro.
Spre comparație, tot datele Transelectrica arată că la începutul lunii octombrie parcuri eoliene cu o capacitate cumulată de peste 8.400 MW aveau și ele contracte de racordare la rețea, deși transportatorul național de energie electrică a declarat în repetate rânduri că sistemul energetic național nu poate suporta acum mai mult de 3.000 MW în parcuri eoliene.
Prima fabrică de panouri, la Satu Mare
Deși diferențele între dezvoltarea parcurilor eoliene și a celor fotovoltaice sunt uriașe, în România deja există o fabrică de panouri, în timp ce investițiile în unități de producere a turbinelor eoliene întârzie să apară.
Anul trecut, grupul cipriot Renovatio a investit 10 milioane de euro într-o fabrică de panouri fotovoltaice la Satu Mare. Unitatea are o capacitate de producție de 50 MW, cea mai mare parte a panourilor fotovoltaice realizate la Satu Mare fiind exportate în țări cu tradiție în domeniu așa cum este cazul Italiei sau al Portugaliei.
Tot Renovatio a pus în funcțiune anul acesta un proiect solar de 1 MW la Singureni (Giurgiu), parcul fiind utilat cu echipamente produse la Satu Mare.
Dacă în urmă cu doi ani pentru a monta panouri fotovoltaice cu o capacitate de 1 MW un investitor trebuia să scoată din buzunar circa 3 mil. euro, acum costurile au scăzut chiar până la 2-2,5 mil. euro, iar tendința de ieftinire se menține.
